Scrisoare deschisa primului ministru (propus), cu privire la functia de ministru al mediului

Scris de Stiri de Timisoara | Publicat in 13.11.2015 23:29 | Publicat in AGENTIA DE PRESA | Tipareste pagina

In atenţia domnului Dacian Cioloş, nominalizat ca viitor Prim-ministru al Romaniei,
cu privire la funcţia de ministru al mediului,
Stimate domn,
In aceste zile hotaratoare pentru soarta ţarii, in care va desemnaţi echipa guvernamentala cu care Romania ar putea paşi spre normalitate, noi, un grup de ONG-uri cu activitate in domeniul protecţiei mediului, dorim sa va aducem in atenţie faptul ca Romania, tara UE cu cel mai valoros patrimoniu natural, are nevoie de un guvern care sa faca o prioritate din conservarea acestuia şi de un Minister al Mediului competent şi responsabil, garant al unei politici publice dedicate asigurarii durabilitaţii patrimoniului natural, al siguranţei şi sanataţii populaţiei:
1. Desi Art. 35 din Constituţia Romaniei prevede la Dreptul la un mediu sanatos, urmatoarele ca
(1) Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic,
(2) Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept şi
(3) Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si a ameliora mediul inconjurator.
Aceste drepturi şi indatoriri sunt in prezent tratate in mod derizoriu atat de catre o parte a populaţiei, cat şi de catre autoritaţile responsabile din domeniu, in frunte cu Ministerul Mediului. Ministerul şi autoritaţile din subordonarea şi coordonarea sa trebuiesc depolitizate şi intarite, in aşa fel incat profesioniştii din domeniul mediului sa poata sa aiba cu adevarat grija pentru noi şi generaţiile viitoare de ceea ce ţara are mai valoros: resursele naturale.
 
2. In vederea respectarii principiilor ce stau la baza dreptului la un mediu sanatos, va solicitam sa luaţi in considerare şi sa propuneţi pentru portofoliul de Ministru al Mediului o persoana capabila sa implementeze dezideratele prevazute in legea fundamentala, la un nivel care sa corespunda anului 2015 intr-o ţara europeana, conştienta de valoarea resurselor de mediu de care dispune inca in prezent şi responsabila in vederea pastrarii acestora pe termen lung.
3. Viitorul Ministru al Mediului pe care urmeaza sa il desemnaţi ar fi de dorit sa indeplineasca simultan urmatoarele condiţii:
a) sa fie un profesionist al protecţiei mediului;
b) sa nu fie afiliat politic;
b) sa probeze integritate şi corectitudine, sa nu fi fost implicat in nici un fel de cazuri de corupţie;
c) sa aiba capacitate si viziune manageriala foarte bune;
d) sa aiba o viziune sanatoasa şi realista pe termen scurt, mediu şi lung, pentru a integra o protecţie reala a mediului (a naturii in special) in cadrul unei dezvoltari durabile a comunitaţilor din zonele urbane şi rurale;
e) sa cunoasca foarte bine contextul european şi mondial din care şi Romania face parte pe linie de protecţie a mediului;
f) sa aiba experienţa in gestionarea unor proiecte relevante in domeniul protecţiei mediului,
g) sa ţina legatura stransa şi directa cu societatea civila, in special cu ONG-urile active pe probleme de mediu;
h) sa cunoasca in detaliu problemele cu care se confrunta mediul pe teritoriul naţional, dar şi exemple relevante de bune practici in domeniu la nivel european şi mondial, cu privire la: ariile protejate şi conservarea biodiversitaţii, dezvoltare durabila, ecoturism, prevenirea şi combaterea poluarii, gestionarea durabila a resurselor naturale, reciclarea deşeurilor etc.
4. Semnalam mai jos cateva din problemele de mediu stringente. Menţionam ca unele necesita o abordare imediata, şi exista situaţii in care agresiunile la adresa mediului se petrec ca  practica curenta, agravandu-se pe zi ce trece:

4.1. Exploatarea padurilor la un nivel fara precedent... Cazul Schweighofer ce cumpara la negru lemne exploatate ilegal din parcuri nationale este doar varful aisbergului. Un procent semnificativ din taieri, deşi pe hartie legale (acoperite cu acte de catre Romsilva şi ocoale private) in fond sunt taieri abuzive, non-conforme, ce produc in teren  adevarate crime la adresa mediului, deci nu ar trebui sa se efectueze. Se taie mult mai mult abuziv cu acte, nerespectand nici un fel de norme silvice, se taie deopotriva atat in afara, cat şi in ariile protejate iar ultimele paduri virgine şi cvasi-virgine ale Europei temperate (ce se mai gaseau pe alocuri in Romania la inceputul mileniului) sunt in prezent sub asaltul drujbelor. Legislaţia lacunara şi permisiva permite Romsilvei şi ocoalelor private sa exploateze orice suprafeţe de padure care nu sunt cuprinse in rezervaţii cu protecţie stricta. Doar cateva rezervaţii sunt oarecum la adapost de aceste taieri abuzive (in fapt doar niste enclave cu suprafeţe minuscule in cadrul altor arii protejate). In ultimii ani, Romsilva a vizat zonele virgine, nealterate de intervenţii umane, şi dezvolta tot mai mult reţeaua de drumuri forestiere in aceste zone pana nu demult neatinse. Se acceseaza pentru exploatare tot mai multe paduri batrane, care astfel vor 'beneficia' iniţial de o minima intervenţie umana pentru ca ulterior sa nu mai poata fi incadrate cu statut de protecţie integrala, conform legii, fiind pierdute pentru viitor. Mii, zeci de mii de hectare au fost afectate astfel in ultimii ani, zonele predilecte au fost cele foarte puţin accesibile din creierii munţilor, in mijlocul unor arii protejate. O padure batrana ce ofera mediu de viaţa intregului lanţ trofic de la microorganisme la pradatori carnivore mari, odata exploatata este pierduta definitiv ca habitat prielnic pentru anumite specii ce depind de arborii batrani sau de lemnul mort, nu mai este ceea ce a fost indiferent cat de frumos suna textele silvicultorilor.

4.2. O problema majora exista la nivelul parcurilor naţionale şi naturale (celor mai reprezentative arii protejate): Parcurile naţionale şi naturale (ce reprezinta 2,5 % din suprafaţa ţarii) sunt administrate in prezent de catre agentul economic Romsilva. Aceasta regie obţine profit din exploatarea lemnului in parcuri, astfel ca planurile de management ale parcurilor naţionale nu sunt axate pe conservarea biodiversitaţii ci pe permiterea expoatarii resurselor forestiere. Se taie in parcuri la fel de mult ca in afara lor, deşi acest lucru ar trebui interzis sau reglementat foarte-foarte strict. Putem afirma cu hotarare ca directorii de parcuri reprezinta interesele Romsilva şi, astfel, taierile continua nestingherite in parcuri. Consiliile ştiinţifice ale parcurilor au fost in ultima vreme epurate, la comanda Romsilva, de specialiştii independenţi şi incomozi, de cei ce nu au inchis ochii la abuzurile constatate.

4.3. Situaţie dezastruoasa in privinţa celorlalte arii protejate: siturile Natura 2000. Unele nu au administrator deloc sau, in alte cazuri, administratorul este in conflict de interese (consilii) sau axat pe exploatare de resurse (SRL, Ocol Privat, Asociaţie de Vanatoare, sau chiar ONG-uri derivate ale acestora). In aceste arii protejate, cu mici excepţii nu se poate vorbi de o protecţie reala şi eficienta a biodiversitaţii.

4.4. Tensiuni legate de neacordarea de compensaţii proprietarilor ce deţin terenuri in ariile protejate, in cazul in care acţivitaţile tradiţionale nu se pot desfaşura din cauza instituirii regimului de protecţie.

4.5. Problema lipsei unui management adecvat pentru cea mai mare parte a ariilor protejate. Soluţia de compromis gasita de minister (de a plasa siturile Natura 2000 spre administrare unor terţi) a dat rezultate doar in cazuri izolate (laudabile de altfel, adevarate example de bune practici in conservarea naturii), dar pentru marea majoritate a ariilor protejate nu a funcţionat sau nu este eficienta. In prezent se intenţioneaza creearea unei Agenţii Naţionale pentru Arii Protejate, dar se pare ca aceasta noua entitate ar urma sa delege in continuare administrarea parcurilor catre Romsilva.
4.6. Profesionalizarea administraţiilor de parcuri şi punerea lor direct in subordonarea Ministerului (sa fie independente de operatorul economic Romsilva), singura ce ar putea garanta menţinerea şi conservarea valorilor naturale, nu este avuta in vedere! Aceasta este esenţiala pentru menţinerea valorilor naturale din parcuri.

4.7. Netranspunerea legislaţiei europene din domeniu in legislaţia naţionala (de exemplu Directiva Cadru Apa nu este transpusa) constituie o adevarata bomba cu ceas, putand conduce la nenumarate proceduri de infringement pe linie de mediu. Ar fi de dorit sa fie  preluate in legislaţia naţionala inclusiv specificaţiile cu privire la categoriile IUCN precum şi alte recomandari ale organizaţiilor internaţionale.

4.8. Nerespectarea legislaţiei naţionale deja existente (legi, normative, etc) este la ordinea zilei. Un caz emblematic este accesul vehiculelor in ariile protejate, deşi acest lucru este interzis prin lege, motoriştii acceseaza nestingheriţi orice colţişor de natura.

4.9. Problema avizarii ilegale de proiecte cu impact devastator asupra mediului, pe baza unor studii de impact false sau facute pe genunchi, prin metoda copy/paste. In foarte multe cazuri agenţiile de reglementare nu au respectat legislaţia şi au dat avize dubioase, unele fiind atacate şi desfiinţate de catre instanţe sau atragand cazuri de infringement (se pot da exemplu cazurile de microhidrocentrale: din Fagaraş, din Maramureş, din Ţarcu, etc., seria de proiecte de indiguiri derulate prin R.A. Apele Romane, drumuri asfaltate in zone naturale protejate: DN66A, Transalpina, Bucegi, etc.)

4.10. Braconajul cinegetic şi piscicol, precum şi supraevaluarea efectivelor de specii in scopul aprobarii unui numar mai mare de exemplare spre impuşcare. sau practica derogarilor de la exceptarea vanarii de specii strict protejate la nivel european, obişnuita in ultimii ani, sute de exemplare din specii periclitate fiind astfel omorate.

4.11. Lipsa reglementarilor de protecţie a peisajului (la care Romania a subscris) din legislaţia de mediu naţionala.

4.12. Lipsa unor politici unitare in vederea prevenirii poluarii, a tratarii deşeurilor, a reciclarii materiilor refolosibile. Aplicarea pricipiului 'poluatorul plateşte' in domeniul deşeurilor rezultate din bunuri de larg consum. Instituirea prin lege a unor garanţii returnabile pentru ambalajele reciclabile: PET-uri, doze de aluminiu, alte ambalaje.

4.13. Lipsa de informare/conştientizare a populaţiei in privinţa rolului mediului inconjurator in calitatea vieţii şi in privinţa serviciilor de mediu de care benefieciem, in general.

4.14. Calitatea factorilor de mediu (aer, apa, subsol) in unele localitaţi şi/sau zone afectate de industriile puternic poluante (Sebeş, Codlea, Timişoara, Bucureşti, etc.).

4.15. Lipsa unor programe şi strategii care sa conduca la creşterea mobilitaţii urbane şi periurbane bazata pe mijloace de transport nepoluante, care sa contribuie la reducerea emisiilor.

4.16. Ecoul slab al importanţei mediului inconjurator in procesul de educaţie. In şcoala se fac unele noţiuni teoretice dar nimic practic, ar fi de dorit o apropiere a elevilor de natura, pentru a sesiza şi conştientiza importanţa protejarii ei.

4.17. Politizarea şi/sau incompetenţa funcţionarilor publici din domeniul protecţiei mediului. Atat Ministerul Mediului, cat şi unitaţile teritoriale din subordine sunt politizate şi/sau incompetente prin instalarea unor complici ai devalizarii resurselor naturale in funcţiile de decizie. Exemple concludente sunt unii secretari de stat, directori sau şefi ai Agenţiilor pentru Protecţia Mediului, ai Direcţiilor Silvice (in frunte cu şeful Romsilva), ai Garzilor de Mediu. Unii dintre aceştia au facilitat mari distrugeri ale mediului intenţionat sau prin complicitate tacita la abuzuri, acţionand in spirit de gaşca transpartinica (Exemple: cazul Rosia Montana, microhidrocentralele din zonele de munte, taierile iresponsabile de padure prin firme controlate de politicieni şi acoliţii ce cotizeaza la puşculiţele partidului, etc.).

4.18. Inexistenţa, simularea şi/sau trucarea consultarilor publice in privinţa problemelor de mediu si a altor aspecte ce ţin de participare publica/consultare (dreptul de informare), inclusiv a actualizarii şi imbunataţirii legislaţiei din domeniu. Uneori, ordinele de ministru şi normativele (daca nu lipsesc cu desavarşire) sunt formulate ambiguu sau chiar in favoarea permiterii unor abuzuri asupra mediului.

 

Din motivele prezentate mai sus şi altele similare, va solicitam respectuos sa alegeţi un ministru al mediului care sa cunoasca aceste probleme şi sa poata lucra cu o echipa ministeriala care sa propuna soluţii pentru a le rezolva in funcţie de gravitatea lor.

In contextul unor schimbari climatice evidente, ţara noastra nu poate sa ramana in continuare codasa in domeniul protecţiei mediului, ci dimpotriva se impun reforme ample pentru ameliorarea situaţiei.

Noi, semnatarii acestei scrisori deschise, consideram ca perpetuarea starii actuale prin continuarea abuzurilor asupra mediului inconjurator (a naturii in special) constituie o dovada de crasa iresponsabilitate, la care suntem toţi partaşi. Viitorul nu ne apartine noua ci copiilor noştri, iar noi nu avem dreptul sa distrugem cu buna ştiinţa cadrul natural unde vieţuim in prezent, ce (inca) ne ofera adapost şi resursele necesare vieţii.

Cu respect,

Alin Ciprian Ciula, Asociaţia Altitudine

Cornel Galescu, Clubul Montan Caransebeş

Calin Tiru, Clubul de Turism Concordia Lugoj

Bogdan Badescu, Asociaţia Speologica Exploratorii

Codruţa Nedelcu, Asociaţia ARIN

PILBÁTH G. Attila, Organizatia GeoEcologica  ACCENT

Christoph Promberger, Fundaţia Conservation Carpathia

Florin Stoican, Asociaţia Kogayon

Catalin Gavrila, Asociaţia Bike Attack

Gabriel Paun, Agent Green

Nicolae Mercurean, Transmont Fagaraş