Repetenti la EDUCATIE. ROMANIA, precum Rwanda, Namibia, Gambia, Cambodgia!...

Scris de Claudia Cristescu | Publicat in 27.01.2019 11:41 | Publicat in EXTERN | Tipareste pagina

Cel mai recent raport UNESCO plaseaza Romania in clasamentul global al statelor cu bugetele cele mai mici alocate Educatiei

La Forumul Global pentru Educatie (Education World Forum), desfasurat de curand la Londra, au fost facute publice rezultatele editiei 2019 a Raportului GEM (Global Education Monitoring Report), un document anual bazat pe date concrete, realizat de o echipa independenta si publicat de UNESCO, cu mandatul de a monitoriza progresele inregistrate in materia atingerii tinitelor propuse prin Obiectivele de Dezvoltare Durabila in domeniul educatiei.


Ca-n Africa
Romania reuseste, din nou, „performanta” de a fi la coada clasamentului lumii in privinta finantarii si calitatii invatamantului. Astfel, potrivit analizei UNESCO, prin procentul alocat din PIB si valoarea fondurilor publice directionate spre educaţie, tara noastra se situeaza in randul unor state precum Rwanda, Namibia, Gambia, Cambodgia. Alaturi de chestiunea subfinantarii, se aduce in discutie si calitatea invatamantului romanesc, facandu-se trimitere la rezultatele elevilor romani la testarile PISA (Programul International OECD pentru Evaluarea Elevilor): la domeniile „stiinta”,  „intelegerea textelor citite” si „matematica”, ocupam locuri umilitoare in UE, mult sub media europeana, avand performante scazute similare cu Uruguay, Trinidad-Tobago, Argentina, Cipru, Bulgaria. Pentru a remedia carenţele elevilor la alfabetizarea stiintifica, matematica, citire/lectura, printre recomandarile facute Romaniei se numara: modificari la nivelul curriculum-ului, elaborarea de noi ghiduri de predare pentru profesori, regandirea continuturilor manualelor scolare de Stiinte, precum si un mai mare accent pus pe dezvoltarea abilitatilor de citire a textelor informationale.

Un bilanţ umilitor
Concluziile UNESCO nu sunt nici singulare nici suprinzatoare daca avem in vedere bilantul analizelor internationale din ultimii ani relative la situatia invatamantului romanesc.
Raportul din 2017 al OECD, “Reviews of Evaluation and Assessment in Education” constata: subfinantarea si politizarea excesiva, in special cand vine vorba despre invatamantul preuniversitar; inspectorii scolari si directorii de scoli acced in functii gratie afilierii lor politice ori a conexiunilor cu oficiali publici locali; frecventele reorganizari institutionale si schimbari de personal la nivelul conducerii ce submineaza continuitatea procesului de policy making.


Potrivit Raportului din 2018 al Comisiei Europene, “Education and Training Monitor 2018”, Romania ramane una dintre putinele tari care nu au atins inca niciuna dintre principalele tinte pentru 2020, iar alocarile din PIB pentru educatie continua sa fie cu mult sub media UE. Raportul semnala: rata ridicata a abandonului scolar timpuriu, elevi cu un nivel scazut de cunostinte, ultimul loc in UE la ponderea absolventilor de studii superioare, cea mai slaba rata din UE privind participarea adultilor la procesul de invatare. Infrastructura educationala este si ea la pamant, cu servicii de transport scolar insuficiente si inadecvate si unitati de invatamant supraaglomerate in mediul urban, in timp ce, la sate, 80% din scoli nu sunt dotate cu biblioteci, iar 38%  sunt fara apa potabila, fara canalizare si au toalete in curte.
Raportul pentru Dezvoltare Globala 2018, intocmit de Banca Mondiala, arata ca suntem pe primul loc in UE la numarul de elevi incapabili sa rezolve probleme complexe (2% la citire, 3,3% la matematica si 0,7% la stiinte). Absolventii de studii superioare „au competenţe academice excesiv de teoretice, in timp ce elevii si absolventii invatamantului profesional si tehnic au competenţe invechite", se nota in documentul de specialitate.

Condamnaţi la saracie
Concluzii grave pentru Romania conţine şi analiza Bancii Mondiale privind Indexul Capitalului Uman (HCI), un indice care calculeaza corelatia dintre rata de dezvoltare economica a unei ţari şi cantitatea şi calitatea investiţiilor in capitalul uman. Astfel, Romania a ajuns pe locul 67 din 157, in urma unor ţari cu venituri mult mai mici pe cap de locuitor, cum ar fi Ucraina, Albania şi Georgia. Scorul Romaniei inseamna ca nou-nascuţii din Romania de astazi vor avea o productivitate de doar 60% cand vor creşte faţa de cat ar putea avea daca ar beneficia de servicii de educaţie de o calitate adecvata. Ingrijorator, in ultimii 5 ani, calitatea capitalului uman a scazut de la 0,63 la 0,60. Ceea ce inseamna ca, fara investiţii inteligente in capitalul uman, „Romania risca sa condamne generaţiile viitoare la saracie”, se arata in raport. In acest sens, Tatiana Proskuryakova, Directorul de Ţara al Bancii Mondiale pentru Romania şi Ungaria, atentioneaza ca Romania „trebuie sa investeasca in sanatatea şi educaţia cetaţenilor sai daca doreşte sa ramana competitiva pe termen lung".

Nepasare
Educatia trebuie asumata ca prioritate de guvernare si „plasata in centrul agendei politice” a declarat, la recent incheiatul Forum Global pentru Educatie, Stefania Giannini, Directorul general adjunct pe Educaţie al UNESCO.
Totuşi, in ciuda repetatelor constatari, recomandari, avertismente externe adresate Romaniei, se perpetueaza lipsa de reactie a decidentilor responsabili cu corectarea gravelor deficienţe identificate in sectorul Educatiei. Nu este o chestiune prioritara pentru guvernanti, dovada ca, de pilda, ultima evaluare  ARACIP (Agentia Romana de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Preuniversitar) privind starea calitatii in sistemul de invatamant preuniversitar din Romania dateaza din 2015.

O naţiune expusa riscului
Costurile subfinantarii educatiei romanesti se vor resimti in vulnerabilizarea Romaniei, cu implicatii majore asupra vitalitatii economice si asupra securitatii nationale.                     

Trinomul educatie – prosperitate economica – securitate nationala este de multa vreme explicitat, in documente de referinta precum Raportul „A Nation at Risk. The Imperative for Educational Reform”, redactat cu aproape patru decenii in urma, in 1983, de Comisia Speciala Prezidentiala pe Educatie din SUA, solicitand reformarea structurala a sistemului public de educatie american si avertizand ca, in caz contrar, mediocritatea din educatie se va reflecta in inovarea tehnologica si competitivitatea comerciala, diplomatica, stiintifica. Populatia tarii are un nivel al educatiei prea scazut pentru a fi competitiva pe piata globala – se afirma in raport – iar „mediocritatea sistemului educational ne poate ameninta viitorul ca natiune”.

Ulterior, in 1990, monografia „Regaining the Edge in Urban Education: Mathematics and Sciences”, elaborata de Asociatia americana pentru invatamantul preuniversitar, examina implicatiile declinului alfabetizarii matematico-stiintifice si concluziona: „fundamentul competitivitatii nationale este superioritatea stiintifica si tehnologica, abilitatea de a genera cunoastere inovativa materializata in produse noi; or, aceasta abilitate depinde in mare masura de calitatea capitalului uman. (...) Cea mai valoroasa resursa a unei natiuni este resursa umana”. In 2012, fostul Secretar de Stat al SUA, Condoleezza Rice, publica „Education Reform and National Security” in care discuta repercursiunile crizei educatiei asupra securitatii nationale in termeni de amenintare la adresa prosperitatii si competitivitatii economice, a securitatii fizice a unei tari, prestigiului international, unitatii si coeziunii unei natiuni. „Capitalul uman va determina puterea in acest secol, iar esecul producerii acestui capital va submina securitatea nationala”, se precizeaza in document.
Un standard ridicat de calitate a invatamantului reprezinta un instrument de “soft power”, educatia fiind o resursa strategica de garantare a bunastarii sociale, interesului national, de prestigiu si competitivitate pe plan international. De aceea, orice viitoare politica de investitii in sectorul educational romanesc va trebui sa anvizajeze aspectele sus-mentionate.