Fost PROFESOR al ofiterilor de SECURITATE si de MILITIE, la VATICAN. Exterminator de elite, la curtea Papei - DEZVALUIRE in exclusivitate

Se numeşte Liviu-Petru Zaparţan. E intelectual, profesor universitar la Cluj, conducator de doctorate.

Pana in 1989, pe cand era asistent universitar, apoi lector, apoi doctor in ştiinţe socio-politice, a scris carţi despre elite. Mai précis, despre nocivitatea elitelor in societatea socialista-comunista multilateral dezvoltata a lui Nicolae Ceauşescu. In 1974, Zaparţan şi-a luat şi doctoratul cu o astfel de tema de cercetare.

In paralel, era şi profesorul de invaţamant politic al Miliţiei şi Securitaţii din Cluj, instrumentele de represiune armata din perioada comunista.

“M-am dus unde m-au trimis. Sa ştiţi ca am predat invaţamant politic nu numai la ei, ci şi la Teatru şi la Filarmonica” ne-a confirmat senin domnul Zaparţan intr-o discuţie telefonica.

*Addenda:
Invaţamantul politico-ideologic era obligatoriu in şcoli şi in toate instituţiile, in fabrici, uzine, cooperative agricole etc. Scopul era modelarea conştiinţelor, de fapt, un fel de spalare a creierelor, de implantare a ideologiei comuniste, de punere in practica a dictonului stalinist “cine nu e cu noi, e impotriva noastra”.

Contextul zamislirii lui Zaparţan ca propagandist al totalitarismului

In 1971, odata cu ‘tezele din iulie” lansate de dictatorul Nicolae Ceauşescu, in Romania a inceput “revoluţia culturala”, dupa modelul copiat din China. In periplul sau prin Asia, Ceauşescu a fost placut impresionat de cultul personalitaţii lui Mao in China, iar in Coreea de Nord – de festivitaţile faraonice dedicate conducatorului iubit. El a copiat dispreţul faţa de intelectuali, reeducarea intelectualilor prin munca (“sa fie trimişi in sate!”) şi festivitaţile inchinate propriei personalitaţi.

Nemulţumit de prestaţia activului sau de partid (in comparaţie cu cel chinez), Ceauşescu a cerut "imbunataţirea şi intensificarea activitaţii politico-ideologice".

In acest context, tanarul asistent universitar Liviu Petru Zaparţan a fost racolat ca profesor de invaţamant politico-ideologic. Numai un profesor cu un profil perfect calat pe cerinţele timpului putea preda cursuri la Miliţie şi Securitate!

Ce ii putea invaţa domnul Zaparţan pe miliţienii şi securiştii din armata represiva a lui Ceauşescu?

Probabil, cum sa identifice elitele pentru a le anihila influenţa nefasta pentru oranduirea sociala a lui Ceauşescu deoarece dl. Zaparţan era specialist in teoriile elitare şi combaterea elitelor, potrivit lucrarilor sale publicate in acea perioada.

Spre exemplificare luam doar cateva fragmente din volumul “Contribuţii la critica teoriilor elitare” – editura Dacia, 1979, semnat de Liviu Petru Zaparţan.

Ce fac elitele in concepţia lui Zaparţan - fragment din "Contribuţii..."

“Afirmarea rolului „elitelor" echivalează din acest unghi cu o incercare de a prezenta instrăinarea, exploatarea umană din capitalism drept un dat universal al omului, al vieţii lui sociale.(… ) in lumina acestor constatări apare necesitatea de a face o critică marxistă a principalelor teze şi orientări care, in istoria gindirii burgheze, au afirmat şi promovat rolul unei „elite" in societate”. (…) Ca orice ideologie, şi teoriile „elitelor" îşi propun să influenţeze practica social-politică în sensul „valorilor" proprii pe care le afirmă”

Pericolos este şi limbajul seducator al elitelor chiar şi pentru marxişti!- fragment din "Contribuţii..."

"Dificultatea de a descoperi conversiunea celor mai importante trăsături ale omului in opusul lor, prin elogiul relaţiilor antagoniste, săvirşită nu o dată intr-un seducător limbaj sociologic, filosofic, politologic, ar putea constitui un subiect care să atragă pe orice ginditor de formaţie marxistă".

Motivele pentru care elitele trebuie identificate şi combatute “cu fermitate” -fragment din "Contribuţii...

“Constatarea permanenţei temei „elitelor" in gindirea nemarxistă, tentaţia de a lumina ascunzişurile şi fundamentul de clasă al elitismului ne-au indemnat spre cercetarea acestui subiect.
Peste ele insă s-a suprapus, odată cu adincirea investigaţiilor, o motivaţie mult mai puternică, izvorită din conştientizarea dimensiunilor covirşitoare ale proceselor pe care le trăieşte epoca noastră.
Este cu neputinţă să nu sesizezi astăzi voinţa omenirii de a-şi făuri o lume mai dreaptă, intemeiata pe deplina egalitate socială dintre oameni, pe folosirea resurselor globului pentru bunăstarea materială şi spirituală a tuturor.
Din perspectiva acestui sens profund al epocii se cere analizată poziţia care doreşte să conserve, să „rafineze" inegalităţile dintre oameni, să le dea nimbul unei necesităţi potrivit căreia realizarea personalităţii ar avea loc nu prin multiplicarea relaţiilor cu oamenii, ci prin detaşarea elitistă de marile colective umane".

Zaparţan işi urmeaza modelul: Nicolae Ceauşescu, care a identificat cercurile reacţionare in elitele ţarii !

In acest sens - continua Zaparţan in cartea sa -, tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta in expunerea din 3 august 1978 (Expunere la şedinţa activului central de partid şi de stat, 3 august 1978- n.n.), că in ideologia nemarxistă se manifestă tendinţa unor cercuri reacţionare de a reinvia teorii de mult depăşite cu privire la rolul creatorilor de valori spirituale, consideraţi nişte „aleşi", „cărora le-ar reveni monopolul inţelegerii a ceea ce este bun şi rău in lume, monopolul esteticii, al gustului".

Rolul maselor ar fi - potrivit acestor ideologii - acela de a recepta pasiv şi absolut opiniile „elitei".

“In aceste poziţii, arată secretarul general al partidului nostru- dupa cum il citeaza Zaparţan- , se exprimă cu putere tendinţa proprie ideologiei celei mai reacţionare, a negării rolului maselor in viaţa socială, in făurirea istoriei, urmărindu-se totodată dezarmarea şi demobilizarea forţelor revoluţionare, ruperea culturii şi artei de aceste forţe, punerea creaţiei spirituale in slujba claselor exploatatoare".

Cum işi motiveaza Zaparţan alegea ca subiect de studiu combaterea elitelor

“Autorul lucrării s-a străduit să evidenţieze supe­rioritatea propriei noastre concepţii materialist-dialectice despre societate, contribuţia teoretică şi practică a partidului nostru la dezvoltarea creatoare a marxismului, ca ideologie antielitară. Am căutat să răspundem unui imperativ al vremii noastre, reliefat de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pe care viaţa însăşi îl impune, acela ca, în numele forţelor social-politice progresiste, al partidelor comuniste şi muncitoreşti, alaturi de celelalte discipline socio-umane, politologia “sa desfaşoare o ampla şi susţinuta activitate de clarificare politico-ideologica combatand cu fermitate şi DEMASCÂND pana la capat toate ideile şi tezele reacţionare, atat cele vechi, cat şi cele noi”

Acest lucru este cu atît mai necesar cu cît renaşte­ rea unor concepţii retrograde, cum sînt şi cele eli­ tiste, chiar şi atunci cînd autorii lor nu urmăresc scopuri apologetice, implică teza perpetuării rela­ ţiilor de inegalitate socială şi de exploatare umană.
De aceea, ele se cer analizate în dezvoltarea isto­ rică a argumentelor lor şi apreciate, în funcţie de spiritul conservator, antidemocratic, ca elemente componente ale arsenalului ideologic burghez orientat în primul rînd împotriva materialismului dialectic şi istoric” .

In sfîrşit, ca orice ideologie, şi teoriile „elitelor" îşi propun să influenţeze practica social-politică în sensul „valorilor" proprii pe care le afirmă.
Aşa se explică faptul că în numele elitismului se desfăşoară o serie de cercetări sociologice care decupează din realitatea socială, ca obiect de studiu, grupuri sociale (mici sau mari), reprezentanţi ai sistemului politic, instituţional în general, la diversele lui niveluri, ai aparatului de conducere din diferite sectoare ale societăţii, considerate a fi „elita”ei. Lucra rea noastră îşi propune să prezinte şi asemenea preocupări.

Sîntem conştienţi că cercetarea pe care am între­ prins-o în universul gîndirii elitiste, cu observaţiile pe care le înfăţişăm cititorului, e departe de a în­ chide discuţia asupra temei, de a formula aprecieri definitive la adresa acestei ideologii. Autorul îşi pro­ pune doar să deschidă schimbul de opinii asupra elitismului, de pe poziţiile concepţiei revoluţionare despre lume şi viaţă, în numele proceselor dinamice care caracterizează societatea contemporană".

Cine erau exponenţii “elitelor vechi”? Dar a “elitelor noi” aşa cum le-a clasificat domnul Zaparţan?

Istoria ne raspunde la aceste intrebari. Elitele “vechi” era cele arestate şi apoi exterminate in inchisori incepand cu 1948, cand Romania era sub ocupaţia tancurilor sovietice.

Prima mare epurare a elitelor a fost in noaptea de 14 spre 15 mai 1948 au fost arestaţi peste 15.000 de intelectuali.
Intre cei arestaţi atunci s-au aflat Nicolae Steinhardt, pastorul Richard Wurmbrand, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, parintele greco-catolic Tertulian Langa, politicianul Iuliu Maniu, poetul Radu Gyr şi soţia sa, scriitorul Mircea Vulcanescu, parintele Iustin Parvu, politicianul Aurelian Bentoiu, teologii Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Nechifor Crainic. Nu numai episcopi, preoţi, invaţatori, profesori, politicieni, scriitori, studenţi au fost arestaţi atunci, dar şi ţarani care reprezentau elitele satelor. A fost marea epurare din perioada 1948-1958.

Atunci au lipsit argumentele “ştiinţifice”. Justificarile erau publicate in oficioasele PCR, cum era “Scanteia’, care erau tribune ale Tribunalului Poporului.

Nici dupa aceasta perioada nefasta nu au incetat arestarile pentru delictul de opinie, insa nu au fost arestari in grupuri mari de sute de intelectuali.

Al doilea caz de epurare masiva in vederea reeducarii s-a intamplat in 1982, adica exact in perioada in care domnul Zaparţan era in plina glorie editoriala cu teoriile domniei sale despre necesitatea demascarii şi anihilarii elitelor vechi şi noi.
Elitele “noi” erau cele contemporane cu ascensiunea sociala a domnului Zaparţan.

Capcana intinsa de Securitate pentru anihilarea elitelor

In Romania, “elitele noi” erau coagulate, incepand cu 1977, in ceea ce istoria a consemnat ca fiind “Mişcarea Transcendentala”, considerata “secta religioasa” de catre autoritaţile comuniste.

Intre 1977-1981, cu voie de la Partidul Comunist Roman şi de la Securitate, peste 350 de intelectuali au aderat la mişcare. Era vorba nişte exerciţii spirituale, de tehnici de meditaţie exersate chiar şi in sediul Institutului de Cercetari Psihologice şi Pedagogice de pe langa Academia Romana de Ştiinţe.
Aceasta mişcare a fost anihilata in 1982 , cand membrii mişcarii, intre care Andrei Pleşu, Aurora Liiceanu, Mihai Şora, Sorin Dumitrescu au fost trimişi la reeducare, la munca de jos in fabrici, uzine sau la sate ca muncitori necalificaţi.
Astazi se ştie ca experimentul “Mişcarea Trancendentala” s-a facut pentru a-i identifica şi a-i aduna la un loc pe intelectualii predispuşi sa iasa din tiparele ideologiei marxiste şi pentru a-i putea anihila la momentul potrivit.

Era in perioada in care in Cehoslovacia se coagula disidenţa intelectualilor “Carta ‘77” (aparuta in ianuarie 1977, printre fondatori fiind Václav Havel, Jan Patočka, Zdeněk Mlynář, Jiří Hájek şi Pavel Kohout), iar in Polonia a aparut, in septembrie 1980, mişcarea de rezistenţa “Solidaritatea”.

Cei peste 350 de intelectuali din “Mişcarea Trancendentala”, care s-ar regasi in gruparea elitelor noi conform teoriilor antielitare ale domnului Zaparţan, au fost infieraţi cu manie proletara şi in „Pentru Patrie” editata de Ministerul de Interne.

Fragment de articol preluat din www.historia.ro:

“Cei interesati stiu bine ce urmaresc. Dumnealor viseaza dominatia mondiala si printr-un alt fel de napalm ori bombe cu neutroni: cele care vor sa ucida lumina ratiunii. Propovaduitorii sectei se considera cei meniţi sa <<guverneze intreaga lume>>. E de ajuns ca unu la suta din populatia unui oras sa devina membri ai acestei secte, sustin ei, pentru ca intregul oras sa fie guvernat de Meditatia Transcendentala. Cu teoria elitelor au jonglat destui filosofi, sociologi si istorici, inaintea pseudosavanţilor <<epocii luminarii>>. Rezultatul a fost supraomul lui Nietszche, degenerat in monstrul fascist care a incendiat omenirea.”

Textul seamana cu teoriile antielitare postulate de domnul Zaparţan in operele sale.

Mai précis, dl. Zaparţan a combatut elitele “în dezvoltarea istorică a argumentelor lor” şi le-a apreciat “în funcţie de spiritul conservator, antidemocratic, ca elemente componente ale arsenalului ideologic burghez orientat în primul rînd împotriva materialismului dialectic şi istoric”.

Experimentul Securitaţii lui Ceuşescu:

Teoriile domnului Zaparţan au fost confirmate de ce se intampla “pe teren”, adica de intelectualii- membri ai “Mişcarii Transcendentale”

Ce spunea dl Zaparţan in 1978, in plin experiment al “Mişcarii trancendentale”, in paginile volumului “Contribuţii la critica teoriilor elitare” ?

Fragment din volum: “Aşa se explică faptul că în numele elitismului se desfăşoară o serie de cercetări sociologice care decupează din realitatea socială, ca obiect de studiu, grupuri sociale (mici sau mari), reprezentanţi ai sistemului politic, instituţional în general, la diversele lui niveluri, ai aparatului de conducere din diferite sectoare ale societăţii, considerate a fi „elita”ei”.

A fost “Mişcarea Trancendentala” un experiment al Securitaţii, o “cercetare sociologica”? Intrebarea este legitima deoarece intre cei 371 de membri ai Mişcarii Trancendentale pot fi identificaţi reprezentanţi “ ai unor grupuri sociale”, inclusiv ai “sistemului politic” ceauşist sau “instituţional, la diversele lui niveluri” aşa cum teoretiza dl Zaparţan.
Concret, intre cei pedepsiţi din “diverse niveluri”, in afara intelectualilor puri s-au aflat şi ministrul Invaţamantului, Aneta Spornic, vicepreşedintele Academiei Romane, Ştefan Milcu, directorul Institutului de Cercetari Psihologice şi Pedagogice, Virgil Radulian. Au mai fost demişi vicepremierul Ilie Verdeţ şi prim-vicepremierul Cornelia Filipaş.

Cand minte şi cand spune adevarul dl. Zaparţan

In discuţia telefonica, dl Zaparţan a susţinut iniţial ca a scris o singura carte inainte de 1989 şi un text pentru Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice “Ştefan Gheorghiu ( era academia Partidului Comunist Roman). Dupa ce i-am citat peste 10 titluri de lucrari publicate inainte de 1989, titluri gasite in arhivele bibliotecilor din ţara, domnia sa a admis ca le-a scris.
Dl Zaparţan a susţinut ca a ajuns sa combata elitele doar pe ultima pagina a volumului “Contribuţii la critica teoriilor elitare” şi doar pentru ca sa i se publice cartea. Domnia sa a admis contrariul abia dupa ce i-am adus adus aminte ca in interiorul volumului “Contribuţii la critica teoriilor elitare”, a formulat teorii apodictice, a facut demonstraţii şi a tras concluzii (aşa cum şade bine unei lucrari ştiinţifice!), concluzii care toate duceau intr-o singura direcţie: identificarea elitelor, demascarea şi combaterea acestora.

De ce dl Zaparţan a fost profesorul de invaţamant politic al structurile represive ale statului totalitar?

Pentru ca, ne-a spus dl. Zaparţan, “ Ma duceam unde ma trimitea şeful de catedra. Am fost şi la Miliţie, şi la Securitate, şi la Teatru, şi la Filarmonica. Am fost foarte des trimis pentru ca eram tanar şi puteam merge”.

De ce a scris pana şi despre “Activitatea, ideologica şi educativa pentru formarea conştienţei socialiste a locuitorilor din ţara Oaşului”?

Pentru ca, spune dl Zaparţan, “mi-a cerut academicianul Pascu, era o cercetare pentru UNESCO”. Greu de crezut ca UNESCO era interesata de conştiinţa socialista a locuitorilor dintr-o anumita zona din Romania!

Hilar a fost şi raspunsul dat cu privire la modul in care lucrarile sale erau folosite de structurile represive ale statului communist ca argument ştiintific pentru eliminarea elitelor, inclusiv a intelectualilor din “Mişcarea Trancendentala”.

“Daca faceţi o cercetare serioasa veţi vedea ca şi eu am fost interzis incepand cu 1985”.

Cand i-am spus ca nu a fost interzis deoarece i-au fost publicate lucrari şi dupa 1985 şi dupa ce i-am enumerat titlurile publicate in 1985 şi 1988 ca argumente impotriva minciunii sale, dl Zaparţan a avut replica: “Nu era nici o problema sa ţi sa spuna ca eşti interzis şi pe de alta parte sa fii folosit”.

Intrebarea care a urmat era de bun simţ: “De ce v-aţi lasat folosit, domnule Zaparţan?”

Drept raspuns ne-a inchis telefonul nu inainte de a argumenta solemn : “Discuţia nu are nici un rost, eu sunt in misiune!”.

In loc de epilog sau cum s-a ratacit Zaparţan in diplomaţie

Liviu Petru Zaparţan este in misiune, este ambasadorul Romaniei pe langa Sfantul Scaun si Ordinul Suveran Militar de Malta. A mai fost ambasadorul nostru in Luxemburg, intre 1995-2000

Ambasador la Vatican a fost numit in aceasta inalta funcţie in 2016, de catre preşedintele Klaus Iohannis, cu toate ca in anii ‘70-‘80 a contribuit, direct sau indirect, la “demascarea şi combaterea cu fermitate a elitelor”, intre care i-a enumerat in lucrarile sale şi pe reprezentanţii bisericilor.

“In rindurile „elitei" s-au putut inscrie, de-a lungul timpurilor, reprezentanţii aristocraţiei, ai oligarhiei financiare, deţinătorii celor mai inalte funcţii din serviciile publice, figurile bisericeşti, inalţii co mandanţi de arme, gloriile academice şi literare” scria dl Zaparţan la pagina 237 din volumul “Contribuţii la critica teoriilor elitare”, ca sa dam doar un exemplu.

Atunci, ca şi acum , dl. Zaparţan ne poate spune senin: “Am căutat să răspundem unui imperativ al vremii noastre, reliefat de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pe care viaţa însăşi îl impune”

Lucrari impotriva elitelor

Redau cateva titluri de lucrari semnate de Liviu Petru Zaparţan (unele netrecute in CV), culese din arhivele Bibliotecii Naţionale a Romaniei şi ale Bibliotecii Universitaţii Babeş-Bolyai: “Caracterul atotcuprinzator al democraţiei socialiste”, “Teoriile elitelor. Contribuţii la critica teoriilor elitare”, “Teoria elitelor”, “Omogenizarea structurii sociale”, “Viitorul omenirii in conştiinţa contemporaneitaţii”, “Critica elitismului – modelul politic al teoriilor elitare” .

Dupa cum se observa sunt variaţiuni pe aceeaşi tema (spre ex “Teoriile elitelor : contribuţii la critica marxistă a elitismului social-politic”, opera aparuta in 1974, seamana cu volumul publicat in 1979 şi denumit “Contribuții la critica teoriilor elitare”)


In acei ani, nu numai elitele erau ţintele lui Zaparţan, ci şi oamenii simpli, dupa cum am gasit in titlul lucrarii “Activitatea politica, ideologica şi educativa pentru dezvoltarea conştiinţei socialiste a locuitorilor din Ţara Oaşului”.

Din amintirile lui Mircea Miclea (fost ministru al Educaţiei), despre Zaparţan

“Toţi il priveam, sincer, cu oarecare invidie. Era singurul care avea voie sa scrie despre elite. Noi eram cu gandul la adevaratele elite ale Romaniei, exterminate in inchisorile comuniste. Despre noile elite, elitele tinereţii noastre, nici nu se putea vorbi, deşi in Cluj aveam oameni mari de cultura.(…) Ei, eu nu am citit lucrarile lui Zaparţan pentru ca nu putea scrie decat din perspectiva marxist-leninista, facand apologia comunismului. Ştiam ca era apropiat de activişti PCR, de ofiţeri de Securitate şi Miliţie. Era profesorul lor”.