Un nou inceput de istorie

Scris de Laurentiu Stefanescu | Publicat in 29.05.2016 11:12 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

“Sfarsitul istoriei” propovaduit de Francis Fukuyama, inca de la inceputul deceniului 9 al secolului trecut, pare sa fi ramas doar o profetie nereusita, intr-un context economic si social tanjit acum de majoritatea occidentalilor.

Democratia liberala si piata libera, expresii complete si finale ale reprezentarii politice, in viziunea autorului, defineau un viitor plin de plictis ideologic.
Esecul fulminant al comunismului si iesirea din criza morala a epocii post razboi, denumita de el „Marea Ruptura”, prefigurau o varsta de aur a societatilor omenesti, fara razboie, fara crize , fara ideologii extremiste.
Si totusi... avea sa treaca doar o generatie si toate acestea sa fie uitate, spirala istoriei aducand din nou in prim plan o noua criza morala, o noua ruptura, un nou context, in care milioane de oameni isi simt propria „lume” pierduta.

Nici nu avea sa se simta bine criza pe plaiul mioritic, ca dincolo de Atlantic un nou guru, de data asta economist, intuia deja intoarcerea economiei declinului.
Paul Krugman, nominalizat al premiului Nobel, incerca sa ne convinga ca era normal sa se intample ceea ce avea sa se intample, fara insa sa explice „de ce?”.
Poate blestematul individualism capitalist al lui Fukuyama, banuit inca din deceniul trecut a fi vulnerabilitatea suprema, avea sa fie vinovatul de serviciu.
Apoi, aveam sa fim loviti de toate furiile, unele neintalnite decat in cartile de istorie.

Razboiul, migratiile, autoritarismul, ideologiile extreme, par sa ne surprinda, pentru ca apoi sa ne obisnuim cu ele, ca intr-un marasm al urii si excluziunii.
Insa, cel mai greu de inteles e irationalitatea maselor!
In epoca retelelor neuronale, a geneticii, oamenii tind sa se comporte la fel ca acum o mie de ani.

Frica, foamea, nesiguranta genereaza aceleasi contagiuni emotionale pe care Coana Europa le-a experimentat mereu cu pasiune.
Natura civilizatiei pare mai degraba generata de complexitatea structurilor sociale, decat de vreo evolutie intrinseca a individului.
In acest vartej debusolant, visul maret al unei Europe Unite pare sa se estompeze.
Migratiile, frica razboiului, instaurarea unor regimuri declarat antiliberale, Brexitul accelereaza o noua criza, un nou spectru al intunericului.

Europa fara morala, invocata de Ortega y Gasset, ne duce la buza unei noi rupturi, a unui nou inceput de istorie!
Romania prinsa, din nou, in acelasi binecunoscut sindrom al timpului care nu mai are rabdare, isi traieste o epoca mai fasta decat pare la prima vedere.
In ciuda coruptiei endemice, a dezechilibrelor sociale, a saraciei, a migratiei ucigatoare, Romania se misca.
Oare, de data asta, istoria va avea mila, va supravietui, fara sa esueze, iar zeci de ani, intr-o noua paradigma sociala si politica?
O intrebare cat un nou inceput, care poate fi transat de o noua generatie.
Norocul sau ghinionul sunt invocabile, intr-o proiectie a liberului arbitru, in care ocazia de-a fi mai mult decat am fost vreodata se manifesta mai subliminal decat ne imaginam..