Romania profunda sub stapanirea mostenitorilor Epocii de Aur

Scris de Laurentiu Stefanescu | Publicat in 02.08.2017 08:33 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Sub aparenta linistii generate de caldura verii dar si a unei cresteri economice pe datorie, guvernarea Romaniei continua sa paseasca in directia asumata inca de asta iarna, adica a instaurarii unui regim semiautoritar, cu o economie controlata.
Mizele lor raman aceleasi, de-a isi imuniza pozitiile politice, de-a distruge DNA-ul, de a-si scoate prietenii din puscarii, de-a schimba legile in sensul protejarii averilor obtinute prin furt si de-a isi consolida reteaua, in vederea unui rapt sigur din bugetele publice.
Semnalele date de justitie, in ultima perioada, ne fac sa credem ca o parte a magistratilor au revenit sub controlul caracatitei rosii, tinand seama de toleranta cu care unele instante au acceptat argumentele de iesire din puscarie a marilor infractori economici.

Ca orice talhari fara credinte, banda din Palatul Victoriei, actioneaza insidios, avand o retorica linistita, cu atacuri succesive si retrageri tactice.
Evita orice inflamare publica, navigand printre nemultumirile cetatenilor cu mare atentie. Ataca prin initiative legislative, fandeaza rezistenta prin retrageri temporare, pentru ca apoi sa reintroduca magariile legislative, mai diluate, ascunse prin hasisurile unei legislatii stufoase si de multe ori redundante.
Intre timp, in pozitiile cheie din stat sunt plasati oameni lipsiti totalmente de competenta, imbecili cu diplome fabricate in structuri de invatamant superior fara performanta, amante, rubedenii sau alti clienti politici obedienti care impresioneaza doar prin stupizenie si supunere.

De ce acest circ grotesc?
Pentru ca doar cu acesti oameni sistemul reactioneaza imediat la orice apasare de buton.
Astfel de oameni, incompetenti, fara mandria propriei valori, vor actiona la ordine fara cartire, ba mai mult, vor forta sistemul pentru a-si asigura sefii de supunere si credinta.
O astfe de  „impaduchiere” ne va costa ani buni de ineficienta si incetinire a dezvoltarii, la limite care in viitor se vor dovedii letale.
Neavand povara sustinerii unei ideologii, pesedistii pot fi orice!
Azi nationalisti alaturi de romanii verzi, maine crestini pupand moaste si marsaluind pe strazi cu crucea in mana, in alta zi socialisti impartind fara discernamant ce nu le apartine, iar in alta zi liberali taind taxe la limita supravietuirii statului.
Important e sa le „iasa” ceva!
De la inaltimea functiilor publice, se prapadesc de ras vazand incaierarea intre progresisti si conservatori, intre stangisti si liberali, intre toti acei „fraieri” care nu inteleg ca tot ce conteaza e puterea.
Asta e filozofia lor de viata, e doctrina care i-a facut sa fie mereu castigatori.
Rezultatul e o Romanie saraca, fara speranta, cu o populatie care are ca ultim vis pribegia!

O alta directie pe care par sa se pozitioneze, este cea externa.  
„Incorsetati” de obligatiile externe pe care statul roman le are, fac eforturi maxime de-a se aseza in rand cu vecinii extremisti.
Sunt extaziati de „performanta” politica a lui Erdogan sau de controlul economic strict cu care supune o tara intreaga „fratele” lor de peste Prut, Plahotniuc  – una dintre cele mai abjecte expresii ale kaghebismului sovietic.
Lasi din principiu, sunt incapabili de-a avea pozitii externe ferme.
Cu atat mai mult a se incontra la adresa „Coanei Europa” sau a „Unchiului Sam”.
Din cand in cand mai maraie  la birocratii europeni, dar nu prea tare deoarece asta le-ar putea afecta comisioanele, in tranzactiile de vanzare a unor parti insemnate ale averii publice.  
De fapt, singurii de care le e frica sunt americanii.
Desi ii urasc cu frenezie, le pupa inelul cu smerenie de fiecare data cand e cazul.
Stiu ca cowboy –ii nu se joaca si nici nu au scrupule principiale atunci cand au o treaba de rezolvat. S-ar incurca cu rusii dar nu inteleg aroganta tarului de-ai supune la vedere.
Ar face-o, dar mai pe din dos.
In tot acest haloimas de interese globale, ei nu vad mai departe de praduirea vreunei noi mosii de pe la Teleorman sau din vreun alt baronat sau de picioarele inalte ale unui nou „exemplar” de colectie.
In astfel de vremuri, „pulimea” toropita de caldura, in cutiile din betoane ale Epocii de Aur, nadusesc injurand marlanii care au furat prosoapele de la inmormantarea Denisei, iar mai pe seara pun de-o hora pe efluviile sonore ale lui Florin Salam.
E fericire mare, pentru ca se poate si asa!...

GALERIE FOTO

Pentru a vizualiza poza la marime originala, faceti click pe imagine