Romani, de ce va canta greierii in talpa?...

Scris de Viorel Dogaru | Publicat in 15.09.2013 14:27 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Harababura din societatea românească pare fără de sfârşit.
Ţara musteşte de corupţie şi asta o ştie foarte bine şi bebeluşul care încă suge la ţâţa mă-sii, dar nimeni nu este vinovat.
Dacă se face vreo arestare, “inculpatul” ţipă ca din gură de şarpe că este vorba de răzbunare politică, de o conspiraţie mondială sau de cine mai ştie ce.
Vinovaţi sunt întotdeauna ceilalţi.
Dacă se găseşte cineva să facă ceva, se găsesc alţi o sută de cineva care strigă ba că e strâmb, ba că şi-a umplut buzunarele, ba că e securist, ba că e pupincurist.

Toată lumea dă sfaturi, toată lumea ştie ce este de făcut, dar nimeni nu face nimic şi nici nu-l lasă pe celălalt să facă.
Şi, uite-aşa, moara de vânt a societăţii româneşti se zbate în van şi de-a proasta.
De peste 20 de ani, fabula cu strugurii acri s-a tot repetat până la exasperare.
Parcă au dispărut toate valorile, toate reperele, orice urmă de respect, de onoare nici nu mai merită adus aminte.
Când mai întâlneşti, din ce în ce mai rar, un om de caracter, rămâi cu gura căscată.
Poliţia parcă-şi aduce aminte, din când în când, că trebuie să se ocupe cu ceea ce ar fi trebuit să se ocupe de fapt.
Numai că nu puţine sunt cazurile când cetăţenii sunt luaţi la mişto de cei care ar trebui să asigure ordinea şi liniştea publică.
Transparenţa poliţienească este maximă doar cu tot felul de aurolaci, mopedişti, etilotestaţi şi aşa mai departe.
De peste 20 de ani, au venit şi au plecat guverne, au venit şi au plecat legi, au venit şi au plecat strategii de doi bani.
Instituţiile statului sunt baricadate după tot felul de perdele de fum, ascunse printre cuvinte pompoase şi fraze inodore, incolore şi insipide.
Abia atunci când cauţi un document anume, îţi dai seama că nimic nu este la locul lui.
Societatea românească este bântuită de un păienjeniş instituţional, de harababură legislativă, de ipocrizie umană.
Uitaţi-vă pentru o seară la oricare post de televiziune şi veţi ajunge la aceeaşi concluzie.
Sistemul educaţional a ajuns o bătaie de joc, o fabrică de idioţi.
Noroc cu excepţiile, că altfel chiar ar fi la pământ.
Sistemul medical e descompus de orgolii şi vanitate, o epavă în derivă în care jurământul lui Hipocrate s-a transformat în legea lui Machiavelli.
Orice încercare de a îmbunătăţi ceva a fost sortită eşecului.
Deşi veniturile populaţiei sunt tot mai mici, preţurile cresc incontrolabil.
Este de-a dreptul sfidător ca românii să-şi facă cumpărăturile în ţările europene pentru că majoritatea produselor sunt mai ieftine.
Şi asta în condiţiile în care salariile minime de acolo sunt mai mari de cel puţin zece ori ca în România.
Fiecare guvern a venit cu câte o strategie, fiecare opoziţie a venit cu câte o anti-strategie.
Şi s-au mutat dintr-o parte într-alta, repetând aceleaşi gafe, fără să-i pese nimănui de talpa ţării.
Priveşti uimit circul zilnic şi nu-ţi vine să crezi.
Parcă suntem toţi complici într-o schizofrenie naţională fără sfârşit.
Degeaba ne tot ascundem după câte un ciot de copac.
Restul de pădure şi-a luat zborul spre ţările calde...

P.S. Harababura are, însă, şi o soluţie: transparenţa instituţiilor de stat. Cine o aplică?...