Evaziune fiscala la Guvern

Scris de Viorel Dogaru | Publicat in 01.06.2013 14:18 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine, denumite în cuprinsul legii contribuabili.
Aşadar, conform legii, Guvernul României, alături de Parlament, ar trebui cercetat pentru evaziune fiscală. De ce?
Într-o vreme, pe vremuri, salariul minim pe economie se calcula pe baza unui coş minim zilnic de consum.
Altfel spus, cam ce sumă îi este necesară unui român pentru a-şi duce viaţa cea de toate zilele, pentru o limită minimă a supravieţuirii, pentru subzistenţă.
Numai că interesele de partid şi de stat n-au ţinut cont niciodată de mulţime, de turmă sau cum vreţi să-i spuneţi. Cum altfel se pot îmbogăţi unii, de la securişti până la corporaţii, cum altfel se poate controla o mulţime, dacă nu oferindu-i un ţel în viaţă. Voluntariatul...
Cu un salariu minim de 700 de lei, în România, Guvernul te obligă să faci evaziune fiscală. Pentru că nu se poate trăi cu 700 de lei în 30 de zile şi să mai şi plăteşti facturile la curent, apă, căldură, gunoi, televizor, internet şi aşa mai departe...  
Românul ar trebui să se ducă la muncă, câte 8 ore pe zi, în zilele lucrătoare, evident, şi să obţină un salariu care să-i permită măcar să nu moară de foame şi să-şi achite utilităţile absolut necesare şi fireşti.
Aaa, înţeleg, dacă ar mai fi vorba de o maşină, de o cameră în plus, de o masă la restaurant! Deşi chiar şi o maşină a cam devenit nu un lux, ci o necesitate. Şi nu vorbesc de spaţiul urban, ci mai ales de zona rurală...
Este un fel de neo-sclavagism instituţionalizat. Şi cam în aceeaşi situaţie se găsesc şi câteva milioane de pensionari, care în loc să-şi trăiască liniştiţi bătrâneţile se zbat să mai facă un leu în plus. Nu pentru o vacanţă, nici vorbă! Pur şi simplu pentru a-şi asigura hrana zilnică necesară, medicamentele şi bani pentru facturile tot mai mari şi mai umflate de incompetenţa, aroganţa şi imbecilitatea celor ajunşi la cârma ţării.
Şi cine îşi imaginează că sunt puţini românii care câştigă în jur de 700 de lei pe lună sau chiar mai puţin, să facă un drum prin satele româneşti şi pe la firmele private ale capitalismului postdecembrist...