Ce vom face atunci cand epoca prosperitatii va lua sfarsit?...

Scris de Viorel Dogaru | Publicat in 24.04.2016 10:20 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Exista o globalizare a nimicului, o cultura a consumului si a paradoxurilor abundentei, a spus George Ritzer, unul dintre cei mai cunoscuti sociologi contemporani.

Este tot mai prezenta şi tot mai apasatoare, mai pregnanta, o cultura a nimicului, a neantului, a globalului, a abisului.
O cultura a facilului, a neimplicarii şi a indiferenţei. A cetaţeanului fara memorie.
O cultura a propriului eu şi, in paralel, a restului lumii, ca şi cum s-ar merge in direcţii diferite.
O cultura a vidului şi a zgomotului, a caderii şi a neputinţei.
Lumea sociala este caracterizata tot mai mult de... Nimic.
”Tot mai multi oameni isi cauta satisfactia in consum, insa a devenit evident ca acesta nu poate oferi sensurile si recompensele care pana acum erau obtinute prin munca. Dimpotriva, indiferent cat consumam, indiferent cat de mult ajungem sa cumparam, nu facem decat sa ne adancim si mai mult intr-o spirala fara sfarsit a frustrarii. Caci obiectul consumului nostru este tocmai nimicul produs in serie, o masa amorfa de lucruri care vin de nicaieri si sunt produse oriunde” - spune George Ritzer.
Anticipand, poate, astfel, cetaţeanul produs in serie, care n-are nevoie decat sa-şi hraneasca nişte marunte şi controlabile obsesii şi ambiţii personale?...

Traind intr-o cultura a marlanizarii, a tomberonizarii, a deşertificarii...
O cultura a dumnezificarii ca slabiciune, ca soluţie de a saraci, de a estompa libertatea şi de a subjuga spiritul.
Pentru ca exista o aceeaşi cultura a foamei, a duplicitaţii şi a lacomiei.
Ca intr-o spirala fara sfarşit.
A derapajului moral şi a nebuniei, a schizofreniei sociale.
Dar şi o cultura a victimizarii şi a complicitaţii. Interactive...

Şi, o data cu tot mai accentuata prezenţa a tehnologiei, de la internet la televiziune, excepţia tinde sa devina regula şi regula tinde sa se transforme in excepţie.
Depinde doar de interesele şi de forţa financiara care se afla in spatele excepţiei.
Care prelungesc, de fapt, o cultura a banului, preschimbata mai mult sau mai puţin subtil in dictatura...

”Nu mai avem timp, mai spune George Ritzer. Acesta este paradoxul: suntem atat de ocupati, incat ne-am descotorosit de tot ceea ce ne umplea timpul intr-un mod semnificativ, iar ceea ce am pus in loc nu ne va mai oferi satisfactiile pe care le obtineam din toate acele lucruri pe care le-am lasat deoparte. Ne-am aruncat cu capul inainte spre nimic. Dar ce vom face atunci cand aceasta epoca a prosperitatii va lua sfarsit, asa cum se intrevede deja?”...

Şi asta pentru ca exista o regula care nu va deveni excepţie.
Este o lege universal valabila: fiecare cauza are efect, orice efect are o cauza...