Primul scriitor de origine romana ales membru al Academiei Franceze

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 28.03.2016 12:39 | Publicat in LIFESTYLE | Tipareste pagina

Eugen Ionescu a murit la 28 martie 1994, la Paris.
Sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost şi este inca unul dintre cei mai renumiţi reprezentanţi ai teatrului absurdului.
Membru al Academiei Franceze, fotoliul nr. 6, Eugen Ionescu s-a nascut la 26 noiembrie 1909, la Slatina, deşi obişnuia sa spuna ca s-a nascut in anul 1912, anul in care a murit Ion Luca Caragiale, spune Wikipedia.

Prima lui piesa de teatru, La Cantatrice Chauve („Cantareaţa cheala”) a fost reprezentata, la 11 mai 1950, la Théatre de la Huchette, in regia lui Nicholas Bataille, pusa in scena la sugestia  Monicai Lovinescu.
Piesa relua o alta, scrisa in limba romana, şi intitulata Englezeşte fara profesor, publicata din nou in limba romana abia dupa 1990.
Piesa se va impune treptat dupa ce o serie de mari oameni de cultura francezi scriu articole entuziaste despre ea şi va deveni cea mai longeviva piesa a acestui mic teatru parizian, Théatre de la Huchette.

Teatrul cel mai de seama al Franţei, La Comédie Française, prezinta in 1966, pentru prima data, o piesa de Ionescu, Setea şi Foamea, apoi piesa Regele moare.
Anul 1970 ii aduce o importanta recunoaştere: alegerea ca membru al Academiei Franceze, devenind prin aceasta primul scriitor de origine romana cu o atat de inalta distincţie.
Opera lui Eugen Ionescu a constituit obiectul a zeci de carţi şi sute de studii, teze de doctorat, colocvii internaţionale, simpozioane şi festivaluri.
Criticii disting, in general, doua perioade sau maniere ale teatrului ionescian.
Prima cuprinde piese scurte, cu personaje elementare şi mecanice, cu limbaj aberant şi caracter comic predominant: Cantareaţa cheala, Lecţia, Scaunele şi altele.
A doua incadreaza piese ca Ucigaş fara simbrie, Rinocerii, Regele moare etc., in care apare un personaj principal, un mic funcţionar modest sau rege visator şi naiv, cu numele de Berenger sau Jean.
In aceste piese acţiunea şi decorul capata importanţa, limbajul este mai puţin derutant şi comicul este inlocuit progresiv cu tragicul, mai spune Wikipedia.