CAINELE care a devenit SIMBOL NATIONAL. Si-a asteptat 9 ANI stapanul la gara in fiecare zi...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 08.03.2017 08:22 | Publicat in LIFESTYLE | Tipareste pagina

In fiecare an, pe 8 martie, devotamentul lui Hachikō este onorat printr-o ceremonie solemna de comemorare la Gara Shibuya din Tokio, ceremonie la care participa sute de iubitori de animale.

Hachikō a murit pe 8 martie 1935.
A fost un caine din rasa Akita Inu, nascut la o ferma din apropierea oraşului Ōdate, prefectura Akita, ramas in memoria umanitaţii pentru devotamentul faţa de stapanul lui, chiar şi la mulţi ani dupa decesul acestuia.
Trupul i-a fost gasit pe o strada din Shibuya.
Dupa decenii de zvonuri, in martie 2011, cercetatorii s-au decis asupra cauzei decesului lui Hachikō.
Cainele suferea de cancer terminal, inima sa era infectata cu viermi filiformi, iar in stomac s-au gasit patru beţişoare yakitori – beţişoare in care se pun frigaruile, dar betişoarele nu au deteriorat stomacul şi nici nu i-au cauzat decesul.
Corpul impaiat şi zgarda sunt pastrate la Muzeul Naţional de Ştiinţe al Japoniei din Ueno, Tokio.

Hachiko 1935Incepand din 1924, Hidesaburō Ueno, profesor la catedra de agricultura a Universitaţii din Tokio, l-a ţinut pe Hachikō ca animal de companie, spune Wikipedia.
Pe durata vieţii stapanului, Hachikō il insoţea dimineaţa la Gara Shibuya. urmand ca la intoarcerea acestuia de la serviciu sa-l aştepte in acelaşi loc din apropierea garii şi sa se intoarca impreuna acasa.
Cei doi şi-au continuat rutina zilnic pana in 21 mai 1925, cand Ueno nu s-a mai intors seara din obişnuita calatorie cu trenul, deoarece suferise un atac cerebral la universitate.
Profesorul a murit şi nu s-a mai intors niciodata in gara unde prietenul sau patruped il aştepta.
Şi unde a continuat sa-l aştepte, prin mulţimea calatorilor, timp de noua ani.

Hachikō a intrat in posesia altor proprietari, dar a evadat intotdeauna, aparand mereu la vechea sa casa unde fusese crescut de profesorul Ueno.
In cele din urma, a realizat ca profesorul Ueno nu mai locuia acolo, aşa ca s-a dus sa il caute in gara unde il insoţise de atatea ori inainte.
In fiecare zi, Hachikō a aşteptat intoarcerea stapanului sau, dar niciodata nu l-a mai vazut printre calatorii coboraţi din tren.
Prezenţa zilnica şi privirea fixa asupra trenului a atras atenţia celor care calatoreau des şi care vazusera anterior cainele alaturi de profesorul Ueno.
I-au adus alimente şi l-au hranit pe durata aşteptarii sale.
Situaţia a continuat timp de noua ani, Hachikō aparand zilnic in gara exact in momentul in care trenul sosea in gara Shibuya.

In 1932, unul dintre articolele publicate in unul dintre cele mai mari ziare din Tokio, Tokyo Asahi Shimbun, a plasat cainele in centrul atenţiei publice.
Hachikō a devenit rapid un simbol naţional, impresia asupra societaţii japoneze fiind atat de mare, incat profesorii şi parinţii il foloseau drept exemplu de urmat copiilor, cultivand astfel spiritul loialitaţii familiale.(sursa: Wikipedia)