Voievodatul banatean, singurul certificat cu o continuitate dinastica de la Glad

Scris de Stiri de Timisoara | Publicat in 13.06.2015 11:10 | Publicat in GHID UTIL | Tipareste pagina

Cronologia judetului Timis: Anii 1000 / 1100

1020 Mai Constantinopol: Vasile al II-lea Bulgaroctonul enumera, printre episcopiile supuse autoritatii arhiepiscopiei de Ohrida, si pe cea de la Dibiskon/Tibiscus.
 
1028 aprox. Legenda Mare despre viata si faptele lui Gerardoscrie textual despre voievodatul banatean condus de Ahtum:

„In zilele acelea era un domnitor in cetatea Muresului, pe nume Achtum, puternic foarte, care fusese botezat dupa credinta greceasca in cetatea Vidinului, si se falea foarte in taria si puterea sa. Si avea sapte neveste, ca nu era inca indeajuns de intarit in credinta cres­tineasca. Iar craiului Stefan nu i se inchina, increzandu-se in multimea ostasilor si nobililor sai, asupra carora avea putere. Avea asisderea multime nenumarata de cai neimblanziti, in afara celora pe care-i aveau herghelegiii sai in grajduri sa-i ingrijeasca. Si avea turme fara numar, care aveau toate pastori anume, asemenea mosii si curti. Si cotropise stapanirea asupra sarii craiesti ce era trimisa in jos pe Mures, punand la schelele acelui rau pana la Tisa birari si straji si aseza toate sub birul sau. Ci, primind de la Greci putere, ridica in zisa cetate a  Muresului o manastire intru slava fericitului Ioan Botezatorul, punand acolo un staret si calugari greci, dupa randuiala si obiceiul acelora. Ii era inchinata acelui om tara de la raul Cris pana in partile Ardealului, si pana la Vidin si Severin, care toate se aflau sub puterea lui, incat ostasii lui erau mai numerosi decat ai craiului, pe care-l nesocotea”.

1028-1030 Luptele dintre ducele banatean Ahtum si trupele regatului maghiar, desfasurate in mai multe locuri, la Tomnatic si Maidan, cu victorii initiale ale lui Ahtum, apoi a lui Chanadinus, infrangerea finala a ducelui, moartea si inmormantarea sa la Cenad.
Voievodatul banatean este singurul de pe teritoriul Romaniei in care este certificata o continuitate dinastica de la Glad (si probabil si inainte de el), circa 934, prin Ahtum, continuata prin varul acestuia, Chanadinus, cel care, comandant al armatei voievodale, trece de partea regelui maghiar doar pentru a urca pe tronul voievodatului.
Familia Chanadinus va detine aceasta functie cateva generatii, apoi se va contopi in nobilimea zonei.
Este amintit Morisena, oras si cetate, capitala voievodatului condus de Ahtum (azi Cenad); atestarea manastirii de rit grecesc (ortodox, dupa 1054) cu hramul Sf. Ioan Botezatorul.

Aprox. 1030 Mutarea manastirii „grecesti” de la Cenad la Maidan; sosirea lui Gerardo si a altor calugari „latini” si formarea primei episcopii de rit „latin” (din 1054, romano-catolice).
Fragment din Legenda Mare despre Gerardo, cum anume regele Stefan I il cheama din sihastrie pe calugarul italian Gerardo, despre cum il insarcineaza cu adunarea a 10 calugari si plecarea sa spre Banat.
Primul popas este la Maidan, unde infiinteaza o manastire inchinata Sf. Gheorghe.

„Acestia zece erau preoti, oameni invatati, pe care comitele Chanadinus ii puse in carul sau si-i duse in eparhia Cenadului… venira in cetatea Muresana, unde erau calugari greci, care faceau slujba dupa randuiala si obiceiurile lor. Iar episcopul, sfatuindu-se cu comitele Chanadin, muta pe acel staret grec cu monahii sai la Oroszlamos/Banatsko Arandjelovo si dadu manastirea lor episcopului si fratilor ce erau cu el, care locuira acolo pana fu gata manastirea fericitului mucenic Gheorghe”.

Aprox. 1030 Atestarea primei scoli (latine) de pe teritoriul Romaniei, la Cenad, in frunte cu magistrul Walter, adus aici de episcopul Gerardo.

„…intr-o zi venira 30 de oameni botezati de curand la episcop, cerandu-i sa le ia la el fiii, pe care invatandu-i carte, sa-i faca clerici. Si primindu-i, ii dadu in seama dascalului Walter, dandu-le o casa potrivita, ca sa invete stiintele gramaticiei si muzicii. Si nu dupa multa vreme propasira indestul in acele invataturi. Care lucru vazand nobilii si fruntasii, dadeau fiii lor zisului Walter, sa-i invete, ca sa se ispiteasca intru roada stiintei cartilor”.

Aprox. 1038 Episcopul Gerardo construieste in biserica catedrala un altar inchinat Fecioarei Maria:

„crescand asadar numarul credinciosilor si clericilor, omul lui Dumnezeu ridica in toate targurile biserici, iar manastirea cea mai de seama pe care o ridicase pe malul Muresului, o numi scaunul  Muresan… in care manastire ridica un altar in cinstea Nascatoarei de Dumnezeu, puse in fata lui o cadelnita de argint si luand doi oameni mai inaintati in varsta, ii randui la slujba de a veghea in manastire…”

1041 Noul rege Petru este detronat de comitele palatin Aba Samuel.
 
1043/4 Regele Aba Samuel vine la Cenad de Pasti si iata ce se intampla aici:

„Si venind la scaunul Muresan, la locul fericitului episcop Gerard sa praznuiasca sfintele Pasti, trimitand in ziuaInvierii Domnului fruntasi si episcopi la fericitul episcop, ca prin mainile sale sa se aseze pe capul sau coroana craiasca, incepu sa-l cheme pe fericitul Gerard. Care impotrivindu-se si nevrand sa vina, episcopii care erau cu el incununandu-l cu mare pohfala si alai de clerici si norod il dusera in biserica. Iar omul lui Dumnezeu, pogorand asupra-i Sfantul Duh si invesmantat in stihar alb, urcand in amvon purcese a mustra pe crai, fara teama, pentru rautatea sa”;

Prorocirea lui Gerardo este ca peste trei ani omorul savarsit de Aba impotriva fostului rege Petru se va rasfrange asupra sa; cum talmaciul nu cuteza sa traduca cuvintele sale in maghiara (Gerardo nu stia aceasta limba), episcopul il mustra si-i ceru sa le traduca, inclusiv faptul ca va fi o mare rascoala in poporul maghiar.
Regele nu indrazneste sa faca nimic impotriva acestuia.
 
1046 Sept. Moartea ca martir a episcopului Gerardo la Buda:

„Si ajungand la schela Pestei, iata ca cinci nelegiuiti, Vata si partasii sai, plini de diavolii carora li se dadusera, navalira asupra episcopului si tovarasilor si-i napadira cu pietre… turbara si navalind asupra-i, ii rasturnara caruta pe malul raului si acolo tragandu-l din carul sau, il aruncara in jos de pe muntele Krenfeld (azi dealul Gellerthegy din Buda, n.n.). Si , vazand ca se mai zbate, il strapunsera in piept cu sulita, iar apoi tragandu-l pe o lespede, ii sfaramara creierii”.

1054 Aducerea trupului lui Gerardo la Cenad si inmormantarea sa intr-un sarcofag din biserica si manastirea Sfintei Maria de aici.
Urmasul sau, episcopul Maurus, si Filip, staretul manastirii Sf. Fecioare, ii cer regelui Andrei I sa le dea trupul martirului Gerard, acesta aproba, iar trupul conservat este dus cu caruta la Cenad, unde se petrec multe minuni.

Din cauza poporului venit sa-l vada pe martir, preotii trebuie sa dea un ospat si, in timpul acestuia, „staretul cu episcopul si monahii inchizand portile ingropara cinstitul trup cu inchinarea si cinstea cuvenita.
Iar vesmantul in care fusese ucis, avand si gluga, care in alte locuri se zice zeghe, camasa din lana de camila, piatra pe care a fost strivit, garbaciul si nuiaua cu care-si pedepsea trupul, acestea toate le pusera deasupra mormantului”.

1054-1068 La mormantul lui Gerardo se petrec multe minuni, exemplificate in Legenda Mare.

1068 Regele Ladislau I il canonizeaza pe martirul Gerardo.
 
1073-1074 Lupte cu trupe cumane in Banat, probabil si la Poganesti.
 
1089 Atacuri repetate ale cumanilor si asupra Banatului, inclusiv in zona Fagetului.

(sursa: Consiliul Judeţean Timiş, CRONOLOGIA JUDETULUI TIMIS / Autori: Vasile Dudas (coordonator), Ioan Hategan - Sorin Berghian - Constantin C. Gombos - Mariana Cernicova, Consultanti stiintifici: Nicolae Sacara - Rodica Giurgiu - Razvan Hrenoschi - Ioan Munteanu, Colaboratori: Tatiana Badescu - Dan Ciobotaru Alin - Elena Miklosi - Oana Alexa)