46 lucruri de stiut despre Caransebes

Scris de Stiri de Timisoara | Publicat in 01.08.2015 11:34 | Publicat in GHID UTIL | Tipareste pagina

# Zona depresionara a Caransebeşului a fost locuita din cele mai vechi timpuri, acest fapt fiind atestat de numeroase descoperiri arheologice: unelte din silex (calcedonie), datand din paleoliticul superior (cca. 35.000 - 10.000 i.e.n.), in zona Caransebeşului Nou; aşezari neolitice timpurii (cultura Starčevo-Criş), datand din mileniile VI-V i.e.n., in cartierul Ţiglarie; aşezarea neolitica de mari dimensiuni, aparţinand culturii Vinča, in zona Balta Sarata, aşezare insemnata şi pentru stabilirea cronologiei neoliticului din sud-vestul Romaniei (cca. 4800 - 4600 i.e.n.); aşezarea aparţinand epocii mijlocii a bronzului (cca. 1600 - 1200 i.e.n.); depozitul de bronz cuprinzand 172 de piese descoperite pe Dealul Mare (1100 - 1000 i.e.n.); descoperirile din prima epoca a fierului (Hallstatt); monedele de tip tetradrahma ştanţate de catre daci (secolul al IV-lea i.e.n.).
# In timpul Daciei romane, la şase kilometri de actuala vatra, se gasea castrul roman Tibiscum (Jupa), construit in anul 106 e.n. La Tibiscum au fost gasite fragmente ceramice dacice, iar in apropiere au fost descoperiţi tumuli dacici (sec I -II e.n.). Denumirea de Tibiscum pare sa fie de origine traco-dacica, insemnand „loc mlaştinos”.
# Dupa ocuparea de catre romani a Banatului şi Olteniei şi incheierea pacii dintre romani şi daci (102 e.n.), odata cu organizarea provinciei, se pun bazele garnizoanei militare de la Tibiscum. Se construieşte un castru mic de pamant, urmat de un castru mare, iar pe malul drept al raului Timiş se cladeşte un alt castru, care fiinţeaza pana dupa anul 170 e.n. La Tibiscum sunt cantonate mai multe legiuni romane: Cohors I Sagittariorum, Numerus Palmyrenorum, ambele aduse din Siria, Cohors I Vindelicorum, din Raetia şi Numerus Maurorum, din Nordul Africii. In anii 118-119 e.n., provincia Dacia este pusa sub comanda excepţionala a lui Quintus Marcius Turbo, caruia colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa ii ridica doua statui, una la Sarmizegetusa şi cealalta la Tibiscum, pentru vitejia avuta in faţa duşmanilor care au navalit in Dacia.
# 170 e.n. - Tibiscumul este distrus de marcomani sau de aliaţii lor, iazygii şi dacii liberi, apararea din Banat cade şi razboiul numit marcomanic dureaza pana in anul 180 e.n. In timpul domniei imparatului roman Septimius Severus (193-211 e.n.), se ridica construcţii impunatoare la Tibiscum şi este posibil ca aşezarea civila din imediata apropiere a castrului militar sa primeasca rangul de municipiu, aşa incat oraşul roman Tibiscum se alatura celor 11 oraşe romane deja existente in Dacia.
# 1020  - Intr-o diploma a imparatului Vasile II Bulgaroctonul al Bizanţului (976-1025) era menţionat un „castru episcopal” la Dibiskos - vechiul Tibiscum din timpul romanilor - iar populaţia neo-latina, ce traieşte la nord şi sud de Dunare, apare sub denumirea de vlahi.
# 1289 - Regele Ladislau al IV-lea Cumanul viziteaza cetatea şi revine in 1290, cand pe 29 aprilie intr-un document este menţionat numele de Caransebeş, aceasta fiind considerata prima atestare documentara a oraşului. Caransebeşul este numit Opidum (targ), la fel ca şi in registrele dijmelor papale din anii 1332-1337. Dupa I. Bartolomei, prima menţiune despre Caransebeş s-a facut intr-o consignaţie de zeciuiala papala din secolul al XII-lea.
# Secolul al XIV-lea - Cetatea, oraşul şi districtul romanesc apar sub numele de Sebeş. De fapt Caran şi Sebeş au fost doua aşezari distincte de o parte şi de alta a Timişului. Numele de „caran” este, probabil, de origine celtica şi inseamna „loc de piatra”, iar „sebeş” este numele unui rau, termen de origine dacica.
O alta ipoteza este ca numele oraşului era Sebeş şi adaosul de Caran (Cauran, Caravan, Cavaran) a fost impus de necesitatea de a-l distinge de alte oraşe cu acelaşi nume din ţara, Caranul fiind situat la 14 km nord pe locul comunei Constantin Daicoviciu (fosta Cavaran) de azi.
Exista şi opinia ca numele oraşului ar proveni din „kara”– negru – in limbile popoarelor migratoare din Asia şi „sebes” – insemnand iute, repede in maghiara.
# 1352  - este amintit ca sediu al provinciei Sebeş, iar din anul 1360, ca sediu al Banatului de Severin şi centru administrativ, politic şi militar al celor opt districte autonome romaneşti din Banat. De remarcat este ca termenul de „banat” era denumirea data provinciilor in care a fost imparţit imperiul romano-bulgar al asaneştilor cu capitala la Tarnovo, iar „severin” provine din „sever”– nord in limba slava.
Caransebeşul a fost totodata şi principalul centru unde se intrunea forul comun de judecata al celor opt districte. Ziua de intrunire era joia şi aceasta a ramas, din Evul Mediu şi pana azi, ziua de targ in Caransebeş. Primul jude al Caransebeşului, amintit in anul 1360, se numea Sturza sau Struzo.
# Pana la Ioan Popa, in 1688, conducatorii oraşului au fost, aproape in totalitate, romani: Ştefan Dan (1457), Nicolae Lazar (1494), Ştefan Stoica (1498), Matei Lazar (1515), Petru Racoviţa (1535), Pavel Bucoşniţa (1561), Nicolae Florea (1581), Ion Ioşiga (1593), Nicolae Moise (1599), Mihai Voevod Vaida (1601), Todor (1627), Lugojan (1635), Simion (1648), Florea (1654).
Cronicarul maghiar Szamoskozy scria, inainte de 1598, despre nobilul roman Ştefan Ioşiga, ajuns cancelar al Ardealului, ca este originar din Caransebeş – ,,ex Karan-Sebesso Valachorum oppido”.
# 1369 - este atestata documentar prima adunare a romanilor din Banat, cand „obştea cnezilor şi a altor romani din districtul Sebeş”, ca şi „toţi bogaţii şi saracii din cetatea Sebeşului”, cer banului Benedict Himfy scutirea de o noua taxa.
# 1370 - Numele oraşului in forma completa de Caransebeş se intalneşte in actele de cancelarie incepand cu 1370 (in districtu Karansebesus).
# 9 iulie 1424 - intr-o diploma, regele Sigismund aminteşte de „castro nostro Sebesiensi”.
# 1432 - Vlad Dracul impreuna cu turcii devasteaza Caransebeşul.
# 18 octombrie 1447 / 29 octombrie 1453 - Ioan de Hunedoara poposeşte la Caransebeş. Daruieşte oraşenilor, pentru servicii credincioase, jumatate din prediul Racoviţa, situat la marginea de nord a oraşului. # 17 ianuarie 1497 - Regele Vladisav al II-lea recunoaşte privilegiile oraşului, iar in anul urmator acorda oraşului dreptul de spada.
# 16 iunie 1531 - Ioan Zapolya, voievod al Transilvaniei (1510-1526) şi rege al Ungariei (1526-1540), reconfirma caransebeşenilor drepturile date de Sigismund de Luxemburg, iar pe 5 februarie 1532 acorda locuitorilor scutirea de orice tribut.
# 1584 - Italianul G. P. Campani scrie ca „Lugojul şi Caransebeşul sunt in Valachia”.
# 1536 - a fost constituit Banatul de Lugoj - Caransebeş
# 1541 - oraşul trece sub stapanirea principilor ardeleni.
# 1559 / 1571 - Sub domnia regelui Ioan II Sigismund Zapolya, Caransebeşul era considerat oraş regal, cu aceleaşi drepturi ca şi Buda şi Timişoara.
# 1582 - Oraşul este bantuit de ciuma.
# 1603 - Generalul Basta numeşte Caransebeşul „civitas”.
# 1658 - Oraşul trece sub dominaţie otomana.
# 1688 - Oştile imparatului Leopold I, conduse de generalul Veterani, elibereaza oraşul şi acesta ordona inginerului Visconti refortificarea cetaţii, de tip bastionar, dupa sistemul italian vechi.
# 1699 / 1701 - Contele Luigi Ferdinando Marsigli işi stabileşte reşedinţa la Caransebeş pentru demolarea cetaţilor din zona şi stabilirea liniei de frontiera, conform tratatului de pace de la Karlowitz (1699). Acest ofiţer italian din armata austriaca a descris, pentru prima data, ruinele antice de la Tibiscum, amintind şi de cunoscuta inscripţie dedicata imparatesei Cornelia Salonina de catre „ordo municipii”, singura menţiune epigrafica datata a titlului de „municipium” pe care l-a avut oraşul.
# 1700 - Caransebeşul este bantuit din nou de ciuma.
# 1717 - Intr-un document se atesta ca oraşul avea 400 de case.
# 1738 - Are loc razboiul austro-otoman şi in Caransebeş staţioneaza trupele imperiale, iar turcii devasteaza cetatea.
# 1741 - Aici se ţine Conferinţa de pace pentru stabilirea liniei de frontiera dintre cele doua imperii.
# 1762 - Printr-un decret imperial, imparateasa Maria Tereza infiinţeaza unitaţi militare pentru paza graniţelor şi astfel, in anul 1768, s-a infiinţat Regimentul de graniţa romano-banaţean nr. 13 (numarul provine de la Legiunea romana a XIII-a Gemini care a luptat aici, deşi in ordinea infiinţarii regimentelor numarul ar fi fost 14). De la infiinţare, regimentul a avut mai multe denumiri: Regimentul de graniţa nr. 72 (1769), Regimentul de infanterie de graniţa romano - ilir (1775), Regimentul de graniţa valaho - ilir nr. 13 (1798), Regimentul de graniţa valaho - banaţean nr. 13 (1838) şi, in final, Regimentul de graniţa romano - banaţean nr. 13 (1849).
# 1830 - 1831, la Caransebeş, peste raul Timiş, se realizeaza - folosind dimensiuni metalice fabricate in uzina (fier pudlat) - primul pod metalic in arc, cu calea jos, de catre inginerul Carol Maderspach, unul dintre proprietarii Uzinei de metalice şi de minerit din Rusca Montana.
# 1871 -  Regimentul graniceresc din Caransebeş este desfiinţat, cauza constituind-o noua forma de guvernare, dualismul austro-ungar, dar şi reducerea pericolului turcesc.
# Prin legea din 8 iulie 1871 in organizarea comunelor s-a trecut, de la regimul militar de administrare, la regimul civil.
# 1872 - oraşul este ridicat la rangul de municipiu.
# 12 martie 1873 - a avut loc prima adunare a Consiliului municipal, fiind ales ca primar Ioan Brancovici.
# In baza legilor din 1871 şi 1873 s-a organizat Comunitatea de Avere. Constituirea acesteia s-a facut pentru administrarea in forma colectiva a domeniului primit – jumatate din domeniul forestier şi alpin al statului – ca o rascumparare a servituţilor granicerilor din zona; cealalta jumatate a trecut in proprietatea statului austro-ungar, fiind naţionalizata dupa Unirea din 1918. Actul de imparţire definitiva a fost semnat in 28 ianuarie 1880. Noua instituţie a luat in primire un teritoriu de 251.919 jugare.
# 1874 - erau inregistraţi 21 comercianţi şi 39 meseriaşi, existau muncitori in fabricuţele oraşului sau in padurile Comunitaţii de Avere, iar cei mai mulţi locuitori se indeletniceau cu agricultura şi creşterea animalelor.
# 1875, este construita gara Caransebeş şi depoul de locomotive. Sunt terminate liniile ferate spre Timişoara (1876) şi Orşova (1878).
# In Adunarea Generala din 19 decembrie 1879, reprezentanţii aleşi ai comunelor au ales ca prim preşedinte al Comunitaţii de Avere pe generalul Traian Doda. Comunitatea de Avere a fost o instituţie de mare solidaritate, obştea a peste 30.000 de familii curat romaneşti, ţarani liberi, prin legi şi toate tradiţiile, liberi admişi la posesiuni de bunuri imobile in graniţa.
# 1880 - Recensamantul facut in teritoriul coroanei maghiare a scos in evidenţa ca, in comitatul Severin, doar 14% era reprezentat de catre cei ce cunoşteau limba maghiara.
# 1885 - se construieşte o hidrocentrala electrica, se pare prima hidrocentrala din Europa şi a doua din lume, de catre Asociaţia Schmidt şi Dachler, astfel ca intre 1885-1888 Caransebeşul este iluminat electric cu becuri Edison.
# Statuia imparatului Franz Josef a stat pe soclul din parc pana in aprilie 1919, cand un roman a legat-o de şaua calului, rasturnand-o. A fost trasa apoi in curtea Comunitaţii de Avere, pentru ca, in 1936, sa fie topita şi bronzul ei sa fie folosit la turnarea statuii generalului Dragalina.
# 1950 - s-a renunţat la vechea imparţire teritoriala şi pentru doi ani, Caransebeşul, a fost reşedinţa regiunii Severin, iar intre anii 1950-1968, a fost şi reşedinţa raionului cu acelaşi nume.
# 1995 - Caransebeşul a fost declarat municipiu.
# Conform recensamantului din 2002, populaţia municipiului Caransebeş era de 28.301 locuitori, dintre care 92,13% sunt romani (26.074 persoane), 2,14% ucraineni (608), 2,01% romi (569), 1,87% germani (530), 1,18% maghiari (336) şi sub 1% alţii. Din punct de vedere religios, 87,03% s-au declarat ortodocşi, 4,86% romano-catolici, 4,18% baptişti, 2,24% penticostali şi sub 1% fiecare pentru alte religii.
# Conform recensamantului efectuat in 2011, populaţia municipiului Caransebeş se ridica la 24.689 de locuitori, in scadere faţa de recensamantul anterior din 2002, cand se inregistrasera 28.301 locuitori.
Majoritatea locuitorilor sunt romani (82,15%). Principalele minoritaţi sunt cele de romi (2,13%), ucraineni (1,4%) şi germani (1,07%). Pentru 12,01% din populaţie, apartenenţa etnica nu este cunoscuta.
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocşi (77,07%), dar exista şi minoritaţi de baptişti (3,5%), romano-catolici (3,5%) şi penticostali (2,42%). Pentru 12,19% din populaţie, nu este cunoscuta apartenenţa confesionala.(sursa: Primaria Caransebeş, INS)