Unul dintre cei mai mari CRIMINALI ai ROMANIEI COMUNISTE. Portretul lui a fost afisat pe peretii de onoare ai CAMEREI DEPUTATILOR...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 12.12.2017 15:10 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

A fost unul dintre arhitecţii şi executanţii terorii staliniste, lacatuş mecanic, politician comunist şi  general-colonel de securitate.
A fost deputat in Marea Adunare Naţionala (MAN) intre 1946-1948, preşedinte al MAN (28 decembrie 1949 - 26  ianuarie 1950), viceprim-ministru (18 martie 1961 - 27 iulie 1965 şi 9 decembrie 1967 - 26 aprilie 1968).
A fost Ministru de Interne (28 mai 1952 – 20 septembrie 1952), Ministru al Securitaţii Statului (20 septembrie  1952 – 19 martie 1957), Ministru de Interne (19 martie 1957 – 27 iulie 1965),

S-a nascut in localitatea Tisau, judeţul Buzau, in 26 septembrie 1913, a lucrat ca muncitor feroviar.
In 1930, a intrat in Partidul Comunist. A participat, din 1931, la mişcarile greviste ale muncitorilor  ceferişti, fiind unul dintre conducatorii tinerilor comunişti.
In 1935, a fost arestat şi condamnat la inchisoare in acelaşi proces cu Ana Pauker.
Detenţia şi-a executat-o la Jilava, Doftana, Caransebeş şi in lagarul de la Targu Jiu.

Dupa evenimentele de la 23 august 1944, a fost activist al CC al PCR, devenind colaborator apropiat al lui  Gheorghe Gheorghiu-Dej şi a inaintat in ierarhia politica ca membru supleant al CC al PCR (la Conferinţa  naţionala a PCR din octombrie 1945), membru al CC al PMR (la Congresele din 1948 şi 1955), membru supleant al  Biroului Politic al CC al PMR (aprilie 1945), membru al Biroului Politic al CC al PMR (decembrie 1956), secretar  al CC al PCR (1965-1967), deputat de Hunedoara şi Bacau in Marea Adunare Naţionala (1946-1968).

A fost acuzator public pe langa Tribunalul Poporului (27 aprilie 1945), care ii judeca pe inculpaţii acuzaţi de  crime de razboi sau ca duşmani ai statului roman.
A facut parte alaturi de Teohari Georgescu şi Iosif Rangheţ din comisia care l-a anchetat pe Lucreţiu Patraşcanu  (arestat la 28 aprilie 1948) şi a elaborat informarea pe baza careia s-a hotarat judecarea fostului fruntaş al  mişcarii comuniste (6-13 aprilie 1954).

Fost ministru al Securitaţii Statului, Alexandru Draghici este unul dintre cei care au susţinut ideea sa se  foloseasca batalioanele de instrucţie ale granicerilor pentru operaţiuni in munţi, impotriva grupurilor de  partizani din cadrul rezistenţei armate anticomuniste.
Dupa unele informaţii, in 1956 s-ar fi opus extradarii lui Imre Nagy, fost premier al guvernului de la  Budapesta, care, dupa eşecul insurecţiei anticomuniste maghiare a fost deportat in Romania, şi deţinut la  Snagov.
In anul 1958, personalul Trupelor de Securitate era stabilit la 5.633 ofiţeri, 4.108 sergenţi reangajaţi, 1.416  angajaţi civil şi 46.028 militari in termen, adica 57.185 persoane.
Alexandru Draghici a fost general-maior (30 decembrie 1950), general-locotenent (2 octombrie 1952), general- colonel (20 august 1955).

Dupa alegerea ca secretar general al PCR, Nicolae Ceauşescu a inlaturat din conducerea de partid şi de stat pe  toţi care se opuneau ascensiunii sale.
Plenara CC al PCR din aprilie 1968 a facut o analiza a aşa-numitor greşeli comise de partid in trecut şi a  hotarat reabilitarea unor foşti demnitari comunişti, in special grupul lui Lucreţiu Patraşcanu, care au cazut  victima a epurarilor de la mijlocul anilor 1950.
Cum pe vremea aceea Draghici era ministru de interne şi raspundea direct de arestarea şi interogarea  comuniştilor acuzaţi, a fost facut responsabil principal şi a fost inlaturat din toate funcţiile de partid şi de  stat.
A fost degradat din gradul de general-colonel şi trecut in rezerva cu gradul de soldat (14 noiembrie 1968).
In 1969 a fost numit director al „IAS Buftea”, funcţie pe care a pastrat-o pana in anul 1972, cand a ieşit la  pensie.
Dupa revoluţia din decembrie 1989, pentru crimele comise in trecut, pentru a scapa de ancheta, Draghici in 1991  a fugit impreuna cu soţia, Marta Cziko, in Ungaria, la fiica lor Alexandra, care emigrase mai demult in Ungaria.
In 1993, a fost din nou inculpat şi condamnat in contumacie pentru o alta crima: ordinul dat pentru asasinarea  lui Ibrahim Sefit, un etnic turc nascut la Ada Kaleh.
A murit la 12 decembrie 1993 la Budapesta.

Portretul lui a fost afişat pe pereţii de onoare ai Camerei Deputaţilor, alaturi de alţi preşedinţi ai  Parlamentelor Romaniei din ultimul secol şi jumatate, ca semn al continuitaţii...(sursa: Wikipedia)

 
 

GALERIE FOTO

Pentru a vizualiza poza la marime originala, faceti click pe imagine