TIMISOARA, sub SEMNUL FOCULUI. De la INCENDIILE care au tot distrus TEATRUL, pana la SIMBOLUL ULTIMULUI BASTION al COMUNISMULUI din EUROPA...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 10.12.2017 09:57 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

10 decembrie 1882. Se reinaugureaza cladirea Teatrului din Timisoara, arsa in 1 mai 1880.

In 1744 – 1745, pe exact acelasi amplasament a fost construita Cazarma Portii Petrovaradinului, numita apoi si  Cazarma Grenadierilor.
In fata cazarmii era numai o “piateta  de  alarma”, asemenea piete de alarma aflandu-se din motive tactice in  spatele tuturor celor trei porti ale cetatii, dupa care urma Poarta Petrovaradinului.
Cand s-a construit teatrul, s-a presupus ca fortificatiile vor fi poate demolate, dar nu se stia cat de mare va  fi piata din fata edificiului.
Initial, s-a proiectat aici o mica piata rotunda.
Dupa ce s-a constituit un spatiu lung de 360 de metri in fata, iar spatiul a fost bordat de cladiri mai inalte  decat teatrul, teatrul devenise prea scund, aceasta fiind ratiunea urbanistica pentru care s-a construit marele  arc de triumf.

Teatrul din Timisoara apare menţionat pentru prima data in procesul verbal al consiliului comunal german din  luna mai 1753.
S-a deschis in 1761, dar a ars cinci ani mai tarziu intr-un incediu.

In 1872 – 1875, s-a construit ansamblul teatrului sub numele oficial de „Teatrul Franz Joseph”, continand si  hotelul „Kronprinz Rudolf”, „Reduta” - sala de dans si de festivitati, un restaurant si o cafenea.
Teatrul initial a fost construit in stil eclectic istoricist, tipic pentru a doua jumatate a sec. al XIX-lea.  Autorii afirmau ca ar fi  utilizat unele elemente oferite de “Renasterea Italiana” tarzie, asa cum se intampla  in arhitectura eclectica a sec. al XIX-lea.
Cladirea a fost opera arhitectilor vienezi Fellner si Helmer, cea mai mare firma de proiectat teatre a  vremurilor, care a construit 48 de teatre.
Pe teritoriul actual al Romaniei a construit si teatrele din Oradea, Cluj si Iasi, iar in vecinatate a construit  teatrele din Szeged, Cernauti, Odesa si Sofia.

Cladirea originala a teatrului, cea executata dupa planurile lui Helmer si Fellner, avea prevazute 4 statui pe  fronton, reprezentari ale muzelor Thalia, Melpomene, Euterpe si Terpsihore.
Fiecare cantarea circa 900 kilograme, la o inaltime de aproape trei metri si, in graba inaugurarii din 1875, nu  s-a gasit nimeni suficient de vrednic sa le ridice la locul destinat.
Cele patru statui au zacut intr-un depozit vreme indelungata, deoarece in fiecare an se gasea cineva sa se  impotriveasca cheltuielilor de instalare, in momentul in care se vota bugetul...
Intr-un final, statuile au fost vandute „la oferta” - 200 guldeni pentru toate cele patru statui - lui Mathias  Stein pentru decorarea casei sale din  Elisabetin, unde mai puteau fi vazute in perioada interbelica.

La 1 mai 1880, cladirea arde si este „reconstruita”, se pare in acelasi stil, fiind reinaugurata la 10 decembrie  1882.
In 2 noiembrie 1920, un alt incendiu a mistuit-o.
Intre 1923 – 1928, interiorul este refacut in stil neoromanesc.
Cele trei arcuri de intrare de la parter sunt inlocuite cu o poarta de intrare mai ampla.
S-au luat din spatiul hotelului Ferdinand un numar de 23 de camere si astfel s-a marit capacitatea de audienta  la 982 de locuri.
Lojele „de proscena” sunt sustinute de catre patru stalpi de beton armat, invaluit intr-o manta de marmura  artificiala.
Scena are dimensiunea de 23x13 metri.
Frontonul de la scenarie are o inaltime de 41 metri, iar cupola un diametru de 17 metri si 12 bucati ferestre  bizantine.
Candelabrul mare de alama cantareste 1200 kg.
La nivelul acoperisului se construieste un rezervor de apa, rezolvat sub forma unei cupole in stil Napoleon III.  Restul fatadei ramane neschimbat.
Teatrul recladit s-a redeschis in ianuarie 1928.
Totuşi, inaugurarea Teatrului ca institutie publica de spectacole dramatice in limba romana s-a petrecut in  seara Craciunului din anul 1945, marcata de un spectacol regizat si jucat de celebra actrita Lilly Bulandra.
Fatada principala este modificata fundamental in perioada 1934 – 1936, de arhitectul Duiliu Marcu, prin  construirea unui arc urias in stil modern.
Cele trei arcade istoricist–eclectice de la etajul I sunt inlocuite cu 3 arcade in stil neobizantin.
In 2003, suprafetele laterale ale fatadei principale si-au recapatat infatisarea initiala.

Din balconul Operei, Timisoara a fost declarata “primul oras liber din Romania” la 20 decembrie 1989, balconul  Operei din Timişoara devenind simbolul caderii dictaturii comuniste din Romania şi al ultimului bastion comunist  din Europa.(sursa: Infocentrul Turistic al municipiului Timişoara, Fişa de evaluare a obiectivului Teatrul  Naţional Timişoara)