MONUMENTUL care reprezinta CEL MAI FERICIT MOMENT din ISTORIA ROMANIEI este facut din MARMURA BANATEANA!...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 01.12.2017 09:07 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Arcul de Triumf a fost construit in perioada 1921-1922,  reprezinta victoria Romaniei in Primul Razboi Mondial, adica cel mai important şi fericit moment din  istoria Romaniei.

Impreuna cu Catedrala Incoronarii de la Alba Iulia, cu Mausoleul de la Maraşeşti, cu Crucea  Eroilor Neamului de pe muntele Caraiman, Mausoleul din Parcul Carol şi cu Mormantul Eroului  Necunoscut din Parcul Carol, Arcul de Triumf se numara printre monumentele care comemoreaza  participarea Romaniei la Primul Razboi Mondial de partea Aliaţilor, la finalul caruia aproape  toate teritoriile locuite de romani s-au gasit pentru prima data reunite la un loc.

In 1922, in contextul incoronarii regelui Ferdinand I şi a reginei Maria ca suverani ai  Romaniei Mari, comisia pentru organizarea serbarilor incoronarii a apelat la serviciile  arhitectului Petre Antonescu pentru ridicarea unui impunator Arc de Triumf in zona nordica a  capitalei, pe şoseaua Kiseleff.
Din cauza timpului scurt insa, doar scheletul construcţiei a fost turnat in beton armat,
minunatele basoreliefuri exterioare fiind realizate din ipsos.
In 1932, situaţia deplorabila a Arcului de Triumf revine in atenţia opiniei publice,  decizandu-se nu demolarea monumentului construit in 1922, aşa cum cerusera unele personalitaţi,  ci inlocuirea basoreliefurilor din stuc de pe acesta cu unele definitive, din piatra sau  marmura de Ruşchiţa.
Arcul de Triumf re 27 m inalţime, iar pentru cioplirea marmurei de Ruşchiţa, pe langa  sculptorii autohtoni, s-a apelat şi la un numar de zece sculptori din Italia.
Printre artiştii care au lucrat la finisaj se numara Constantin Baraschi, Alexandru Calinescu,  Mac Constantinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea şi Costin Petrescu, toţi nume cunoscute in  perioada interbelica.

Populaţia, şi cu precadere numeroasele asociaţii şi societaţi ale foştilor combatanţi din  primul razboi mondial, a contribuit cu peste 7 milioane de lei la edificarea Arcului de Triumf,  raspunzand cu promptitudine subscripţiilor lansate in cursul anului 1935 de Ministerul Apararii  Naţionale.
Odata adunate sumele necesare, anul 1936 a fost consacrat integral definitivarii monumentului,  care a fost construit din granit de Deva, in stil clasic, dupa modelul marelui Arc de Triumf de  la Paris.

Forma sa este aceea a unui paralelipiped, avand o temelie de 25 × 11,5m şi o inalţime de 27m.  Monumentul are o inalţime de 11m, o laţime de 9,5m şi o bolta.
Stalpii, pe care se sprijina monumentul au scari interioare, care duc spre terasa acestuia.  Ceremonia inaugurarii a avut loc la 1 decembrie 1936, cand se implineau 18 ani de la Unirea  Transilvaniei cu Romania.

Marmura de Ruşchiţa se extrage din zacamantul de marmura de la Ruşchiţa, o localitate din  judeţul Caraş-Severin, la circa 10 km nord-vest de comuna Rusca Montana.
Sculptorul maghiar Istvani Ferenczy (1772-1856) a fost primul care a atras atenţia asupra  calitaţilor remarcabile ale marmurei de Ruşchiţa, pe care a comparat-o cu marmura de Carrara.
Johann Biebel (1817-1900), un renumit inginer constructor din Banat, a inceput exploatarea  zacamantului de marmura din Ruşchiţa in 1883, devenind primul proprietar al carierei, pe care o  supranumeşte „a magyar Carrara".
Catre 1900, producţia carierei Ruşchiţa ajunsese de 700 de tone pe luna, aici lucrand 300-350  de muncitori.

In prezent, marmura se exploateaza in Cariera Veche-Gropan şi Cariera Noua din Dealul lui  Ionel, ambele situate in munţii Poiana Rusca, la o altitudine de 800 de metri, care cuprind cea  mai mare rezerva de piatra naturala aflata in exploatare din Romania.(sursa: Wikipedia)