Dimitrie CANTEMIR la TIMISOARA, in 1697. Unde si-a pus cortul cu tot bagagiul intr-o vie...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 24.12.2017 10:36 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723) a fost domnul Moldovei in doua randuri (martie- aprilie 1693 şi 1710 - 1711) şi un mare carturar al umanismului romanesc.
Printre ocupaţiile sale diverse s-au numarat cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric,  lingvist, muzicolog şi compozitor.
A fost membru al Academiei de Ştiinţe din Berlin.
George Calinescu il descria drept „un erudit de faima europeana, voievod moldovean, academician berlinez, prinţ  moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru”...

Cu prilejul unui razboi turco-Austriac, soldat cu batalia de la Zenta (oraş şi o municipalitate pe malul raului  Tisa, in Districtul Banatul de Nord, Voievodina, Serbia), la 10 septembrie 1697, a traversat Banatul.
Cantemir a asistat la infrangerea oştirilor sultanului turc, conduse de marele vizir Elmas Mehmed paşa, in  batalia de la Zenta, unde turcii au fost zdrobiţi de trupele austriece conduse de Eugen de Savoia.
Despre ce a vazut a scris mai tarziu in ”Istoria Creşterii şi Descreşterii Imperiului Otoman”, redactata in  latina: Historia Incrementorum atque Decrementorum Aulae Othomanicae, intre 1714 şi 1716, manuscrisul lucrarii  fiind descoperit in biblioteca Houghton a Universitaţii Harvard, din Cambridge (Massachusetts, SUA).

Dimitrie Cantemir la Timişoara, dupa batalia de la Zenta, 1697:

„De cate ori imi aduc aminte de confusiunea deplorabila de atunci, totdeauna ma coprinde o secreta oroare.
Nu era omul in securitate nicairi; amicul ca şi inimicul, de asemenea suspect; disordinea era universala şi  neimaginabila.
Sultanul a stat trei zile ascuns in cetate; nime, afara de Paşa, nu ştia ca unde e.
Intr-aceea, mii de ştiri de raspandisera printre trupe; unii ziceau ca e prins, alţii ca l-au tradat chiar  soldaţii sai.
Trupele cari scapasera, rataciau incoace şi incolo fara comandanţi, fara conducatori, fara disciplina, calauzul  lor era foamea; şi ce vedeau, tot pradau.
Seceta estraordinara din acel an secase toate apele, caii muritori de sete erau reduşi a suge mocirle puturoase.  Şi daca cineva pe intamplate da de vreun pic de apa statatoare, trebuia ca mai intai sa omoare sau sa vulnereze  pre mulţi alţii inainte de a-şi poate macar uda buzele, departe de a-şi putea stampara setea.
Dupa ce am scapat şi io cum am putut, m-am dus cu celelalte trupe la Temişoara şi mi-am pus cortul cu tot  bagagiul intr-o vie.
Din intamplare, am dat aici de un puţ acoperit cu pamant.
Mi-am mutat cortul asupra puţului; l-am curaţit, şi astfel aveam apa proaspata şi curata pentru mine, pentru  oamenii mei şi pentru caii mei.
Intr-o dimineaţa, pre cand se revarsa de ziua, am trimis prin servitor un oloi de apa la bucatariul meu.
Pe cale il vede un soldat, ii ia oloiul şi bea apa, apoi il ameninţa cu moarte, daca nu-i va spune de unde are  apa aceea, şi ii puse sabia in pept.
Bietul baiat, tremurand de frica, spune soldatului ca io am un puţ sub cortul meu.
Soldatul indata curge la camarazii sai şi le spune ceea ce auzise.
La moment pleaca cu toţii, ţinand intr-o mana sabia goala, şi intr-alta un vas, şi intreband in toate parţile,  ca unde este cortul meu?
Io am vazut numaidecat ca nu este niciun mijloc de a mai ascunde lucrul; mi-am mutat cortul şi am lasat puţul  liber.
Pentru a ma scuza, le-am zis ca a fost un om mort in puţ, şi l-am ascuns, pentru ca m-am temut ca cineva ars de  sete ar putea sa bea din el inainte de a-l curaţi, şi prin aceasta ar putea sa-şi spurce sufletul.
Minciuna aceasta inocenta, dar necesara in acele imprejurari, m-a scapat de sabia acelor barbari, ba inca mi-au  şi mulţumit pentru serviciul bun ce le-am facut.”

(Istoria Imperiului Ottoman. Crescerea şi scaderea lui cu note foarte instructive de Demetriu Cantemir, principe  Moldaviei. Tradusa de Dr. Ios. Hodoşiu. Partea II, Bucureşti, 1878 // The history of the growth and decay of the  Othman Empire. Part II… Written originally in Latin, by Demetrius Cantemir, late Prince of Moldavia, Londra,  1735). (Sursa: tiparituriromanesti.wordpress.com, Wikipedia)

 
 

GALERIE FOTO

Pentru a vizualiza poza la marime originala, faceti click pe imagine