3 AUGUST 1919. ZIUA UNIRII BANATULUI cu ROMANIA. NOROC sau GHINION pentru TIMISOARA?...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 03.08.2017 07:45 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Timişoara a fost, de-a lungul vremurilor, intr-o zona pe care mulţi şi-au dorit-o.

Şi a ramas, pana la urma, chiar şi de cand se afla sub administraţie romaneasca, un spaţiu al multiculturalitaţii şi al inţelegerii intre oameni de naţii diferite.
Cu siguranţa, daca Timişoara n-ar fi fost, ar fi trebuit inventata.
Daca Timişoara n-ar fi fost, 1989 ar fi fost pentru Romania cu totul altfel.
Timişoara face parte din destinul Romaniei. Spiritul Timişoarei a fost mereu un model de urmat pentru o societate romaneasca care accepta cu greu mersul istoriei şi se adapteaza şi mai greu evoluţiilor umane şi sociale. 

Unirea Banatului cu Romania a fost proclamata pe 1 decembrie 1918, la Marea Adunare Naţionala de la Alba Iulia.
Administraţia romaneasca s-a instalat in Banat, insa, abia un an mai tarziu, unirea fiind consfinţita de intrarea trupelor romaneşti in Timişoara pe 3 august 1919.
Deşi Romania revendicase Banatul in cadrul graniţelor sale naturale, pana la Tisa şi Dunare, Banatul a fost in cele din urma imparţit intre Regatul Romaniei (aproximativ 2/3) şi Regatul sarbilor, croaţilor şi slovenilor (aproximativ 1/3).

Pe 27 iulie 1919, ultimii militari sarbi au parasit teritoriul revenit statului roman, iar in ziua urmatoare, generalul francez De Tournadre l-a instalat pe dr. Aurel Cosma in fruntea judeţului nou constituit Timiş-Torontal, primul prefect roman.
Intre timp, trupele franceze s-au retras treptat din toata zona Banatului care revenea Romaniei, acţiune care a luat sfarşit la 31 iulie 1919.
Dupa retragerea trupelor de ocupaţie din Banatul de est, incepand cu 22 iulie 1919, a intrat armata romana, la aproape dupa doua luni de la preluarea administraţiei civile.
In Banat, a venit sa preia administraţia militara, Divizia a II-a Oltenia, comandata de generalul Iancu Jitianu.
Astfel, in dimineaţa zilei de 2 august 1919 a sosit la Timişoara un detaşament de 480 de jandarmi romani de la Arad, iar in dupa-amiaza aceleiaşi zile, un detaşament de 500 de jandarmi de la Lugoj.

La 3 august 1919, unitaţi ale armatei romane, aflate sub comanda colonelului Virgil Economu si-au facut intrarea in Timişoara.
Armata romana a intrat in Timişoara pe fosta cale a Recaşului, azi Calea Dorobanţilor, pe sub un arc de triumf, apoi s-a deplasat pana in piaţa care, de atunci, se numeşte Piaţa Unirii, unde s-a desfaşurat solemnitatea oficiala de primire.
La primirea oficiala facuta in Piaţa Unirii au luat cuvantul protopopul ortodox al Timişoarei, Ioan Oprea, apoi primarul oraşului, Iosif Gemml, care a salutat armata romana in numele tuturor locuitorilor oraşului, indiferent de naţionalitate, apoi fostul vicecomite din partea şvabilor, colonelul Karl von Moller.
Din partea populaţiei maghiare – ziaristul Albert Marton, iar in numele sarbilor protopopul Novacovici.

La intrarea in Piata Unirii a avut loc defilarea Armatei, compusa din doua batalioane de infanterie ale Regimentului 2 Romanesti, doua companii de mitraliere si baterii de artilerie.
In dupa amiaza aceleiasi zile, in jurul orei 17, la Timisoara a sosit, cu un tren special, I. C. Bratianu, liderul Partidului National Liberal, care detinea functia de premier al Romaniei.(sursa: Primaria Timişoara, Wikipedia)