Tara in care am murit de o mie de ori

Scris de Viorel Dogaru | Publicat in 22.01.2014 19:51 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Traiesc in ţara in care am murit odata cu Aurelia Ion, o puştoaica de doar 23 de ani care şi-a dedicat viaţa pentru a salva romani. Şi s-a stins in vreme ce instituţiile statului se balbaiau la televizor şi nu ştiau cum sa foloseasca nişte coordonate GPS despre care şi un copil de 10 ani, cunoscator al internetului şi al aplicaţiilor de pe telefoanele mobile, ar fi facut-o.
Traiesc in ţara in care mor in fiecare seara urmarind toate containerele umane deşertandu-şi mizeria in vazul lumii, fara nici un pic de respect, onoare şi responsabilitate nu atat pentru ceilalţi, cat pentru sine.
Traiesc in ţara in care am murit la fiecare scrutin parlamentar cand sunt aleşi ai poporului tot felul de reziduuri sociale.
Traiesc in ţara in care am murit de fiecare data cand aud osanale despre Ion Iliescu (şi urmaşii urmaşilor lui), preşedintele care a daramat in Romania mai mult decat s-a distrus in cel de-al doilea razboi mondial.
Traiesc in ţara in care mor atunci cand vad şi aud oameni şi batrani, milioane de romani, care traiesc cu salarii şi pensii de 700 lei, unii muncind chiar şi 12 ore pe zi, alţii dupa o viaţa de munca.
Traiesc in ţara in care am murit atunci cand oamenii simpli s-au cuibarit de durere in cine ştie ce cotloane, doar fiindca nu au bani sa-i plateasca pe medici sa-i vindece sau cel puţin sa-i bage in seama
Traiesc in ţara in care mor atunci cand nimeni nu-i arata şi nu-i pune la punct pe unii bugetari şi pensionari care caştiga mii de euro in fiecare luna doar pentru ca sunt privilegiaţi ai sistemului.
Traiesc in ţara in care am murit atunci cand un partid care a caştigat alegerile cu 70 la suta şi controleaza 90 la suta din parlament şi instituţiile statului guverneaza ca şi cand ar fi in opoziţie.
Traiesc in ţara in care mor de fiecare data cand un copil care se duce la şcoala şi vrea sa inveţe nu poate lua note bune pentru ca nu da şpaga profesorului.
Traiesc in ţara in care am murit atunci cand cainii sunt eutanasiaţi doar pentru ca nu ştiu sa injure romaneşte, in timp ce hoţii de milioane de euro din buzunarul cetaţeanului sunt declaraţi eroi ai neamului.

Traiesc in ţara in care  in ultimii 25 de ani am inceput sa fiu uimit de fiecare data cand vad ca s-a facut in sfarşit şi ceva bine.

Tu de cate ori ai murit in ţara ta?...