Romania ca o prada. Si tu esti infractionabil?...

Scris de Laurentiu Stefanescu | Publicat in 29.05.2015 19:03 | Publicat in OPINII | Tipareste pagina

Societatea romaneasca se misca, noi forte manifestandu-se intr-un prim plan volatil si strident.
Vechile paradigme par sa se disipe intr-o furie a revolutiei judiciare.
Frustrarea publica e inabusita intr-un gros fum mediatic si zanganit de catuse.
Vechile tensiuni rabufnesc intretinute de robespierri inchiputi ce-si expun retorica intre doua pauze televizate de breaking news.
Frica cauterizanta mantuieste pacatosii suspicionabili prin lungi spovedanii in birourile intunecoase ale DNA.
Dintr-o data, functionari ai sistemului, tabaciti in faradelegi, devin mai catolici ca Papa.
Politicienii adapostiti sub protectia imunitatii isi apara „vechiul regim” prin abuzuri care invartoseaza si mai tare “lupta anticoruptiei”.
Institutiile fundamentale ale statului sunt desprinse din echilibrul statului de drept, plutind in deriva unor silogisme fals democratice.

Ca altadata in ”lupta pentru pace”, mijloacele sunt folosite fara scrupule.
Papusarii, sub puternica impresie a “Beciului Domnesc”, au marit miza, folosind parghii ale statului pentru a sporii emotia si a crea asteptari despre care spun ca numai de ei pot fi indeplinite.
Pe zi ce trece cad capete, altadata intangibile, dupa un algoritm ascuns profanilor.
Valkiriile cu toga sunt dezlantuite trimitand furiile catre toti cei care au vreun dubiu.
Intre timp, plusand mai inteligent decat ne-am fi asteptat, idolul plagiatorilor a aruncat in joc o alta urgie, in numele legii si-al bugetului echilibrat.
Fiscul, in alte vremuri cocosat sub administrarea politrucilor interesati, a renascut brusc, in Fat Frumos, ridicand sabia dreptatii si a legii, altadata, atat de greu aplicate.
Peste noapta, urmare a revelatiei guvernamentale, tarabe si buticuri unde infractori deosebit de periculosi vindeau de la castraveti de Corabia pana la sandale chinezesti, au fost inchise in sunetul sirenelor.
Babele cu cinci legaturi de patrunjel  au fost expulzate din piete, suspecte de sabotaj al nefericitei noastre economii.

Daca justitia a afectat pana acum doar pestii mari, cei care au talharit si siluit averile acestei tari in ultimii 25 de ani, ANAF-ul a lovit in plevusca, punand la grea incercare supravietuirea unor largi categorii de oameni care-si gasisera un debuseu in micul comert.
In acelasi timp, averile marilor evazionisti sunt pasuite, uneori ascunse prin secretizare.
Ce logica ar putea avea o astfel politica?
Am putea fi suspectati de naivitate daca am crede ca totu-i o intamplare.
Pe de-o parte declaratiile si actiunea justitiabilililor impotriva marii coruptii pe de alta parte sirenele ANAF-lui printre tarabele gogosarilor!
Actiunile ANAF-ului sunt puternic politizate, in contextul in care Ponta si ai lui lupta sa asocieze campania justitiei cu haiduceala lui transmisa prin fisc.
Sistemul fiscal si conditiile legale de desfasurare a activitatii micilor intreprinzatori sunt asa de impovaratore ca e imposibil sa supravietuiesti fara mica evaziune.  
Politicienii stiu asta foarte bine, chiar guvernatorul BNR declarand in mai multe randuri despre aceasta anomalie.
Insa cu totii au pastrat situatia de fapt, deoarece astfel au la indemana o metoda foarte eficienta de control politic.

Apasarea unor butoane poate duce la mecanisme sociale avantajoase celor care sunt la putere.
Acum, au considerat sa apese pe un astfel de buton in incercarea de-a pune o presiune legala suplimentara, asociata cu ideea de justitie, care sa arunce in antipatie si furie actiunea magistratilor.
Pentru a intelege aceste mutari de sah ar trebui sa pricepem lumea in care traim dincolo de falsele pudori si mastile politicilor corecte.
Mecanismul birocratic al statului roman e anchilozat de multa vreme urmare a repetatelor si falselor reformari, dar mai ales a politizarii agresive.
Cohorte de clienti politici sunt transformati, la inceputul fiecarui ciclu de putere, in functionari publici dupa binecunoscutii algoritmi politici.
Astfel , de la secretarii de stat pana la femeile de serviciu din scolile aflate in cele mai indepartate catune, au loc schimbari de personal ad-hoc, in ciuda legii uneori.
In relocarile respective conteaza apartanenta la un partid politic, fidelitatea, educatia, experienta si onorabilitatea fiind irelevante.
Sunt mii de cazuri de  numiri politice in functii publice a unor infractori, impostori sau incopetenti, larg dezbatute de presa.

Te intrebi atunci, cum functioneaza intreaga structura?  
Cum se intampla lucrurile, chiar in conditiile in care se intampla?
Paralel cu structurile administratiei publice s-au creat in timp, chiar inainte de revolutie, filiere de influenta informale care au continuat sa se manifeste si care au capusat sistemul manifestandu-se paralel cu acesta.

Ele erau (si inca sunt) formate din oameni din sistem, dar si din “brokeri” care asistau pe toti aceia care voiau o rezolvare rapida a problemei lor, contra unei plati nefiscalizate.
Pentru a ajunge sa beneficiezi de un anumit tratament in spital trebuie sa cunosti pe cineva, pentru a vinde o bucata de teren agricol trebuie sa cunosti pe cineva care sa te ajute s-o faci repede, pentru a obtine diverse autorizatii era intodeauna nevoie de o “pila”, pentru a inscrie o masina in circulatie exista firme “specializate”, pentru a castiga o licitatie trebuie neaparat sa stii pe cine trebuie etc.
In timp, aceste retele au ajuns sa fie mai eficiente si chiar mai ieftine decat daca apelai oficial la sistem.
In diverse guverne, functie si de gradul de coeziune a guvernarii, filierele au functionat mai eficient sau mai putin, insa ele intodeauna au existat convergand catre personajele influente din structura de putere.  
Daca vroiai sa fi un castigator trebuia sa apelezi la ele.
Prin aceste filiale oculte se transmiteau sumele mai mari sau mai mici, care insumate ating proportiile care ne sunt relevate acum de numeroasele anchetele penale.  
Acest sistem de retele paralele e subiectul anchetelor penale actuale, mai ales la varful sau.
“Lupta anticoruptie” pare sa fi blocat temporar acest mecanism, sistemul oficial fiind acum revelat in plina sa neputinta si incapacitate.
Trebuie precizat ca amploarea fenomenului coruptiei, mai ales a ceea ce numim mica coruptie, a fost determinata in primul rand de incapaciatatea de functionare a sistemului public birocratic.
Fenomenul e asa de profund ca e greu sa gasesti oameni care sa nu fi apelat niciodata la vreo “pila” sau la traditionalul “ciubuc”.
In termenii jurisprudentei, practic, cea mai mare parte a concetatenilor nostri sunt  “infractionabili”.
Temerea ca tu insuti poti deveni subiectul vreunei anchete penale a fost, cu talent, exploatata chiar de politicieni, altadata tartorii marelui jaf national.

Am ramas surprins cand vecina mea, pensionara cu o pensie de 800 lei, mi-a dezvaluit ca-i e frica sa nu fie arestata.
La inceput n-am inteles despre ce e vorba, de ce naiba ar putea s-o aresteze DNA-ul!
Apoi mi-a dezvaluit ca a fost candva nevoita sa dea spaga la primarie pentru eliberarea (de altfel normala) a unui certificat fiscal, precum si alte chestii la fel de “incriminabile”.
Frica stimulata a fost principala arma de manipulare a politicienilor impotriva oamenilor prinsi in cursa perversa a unui stat controlat de mafioti.
Pe de-o parte constiinta de-a fi corect, pe de alta parte nevoia de-a trai decent, uneori chiar de-a supravietui.
Frustrare maxima indiferent de drumul pe care l-ai ales.
Acesta-i motivul pentru care mai multi lideri ai justitiabililor, prin aparitiile publice au incercat sa explice ca DNA-ul se adreseaza doar marilor coruptii, ca in colimator sunt luati aceia care au spoliat avutia nationala.

Pentru a putea beneficia de sustinere din partea populatiei, justitia trebuie sa evite excesele si mai ales sa nu lase impresia ca poti fi arestat pentru “orice”.
Critica unor politicieni ca sistemul public e blocat e cinica in contextul in care acesta oricum era gripat si incompetent, fiind tinut in viata doar de aceste retele oculte.
Pe de alta parte, entuziasmul analistilor care considera ca o curatire prin justitie e suficienta, e naiva, in conditiile in care problema ineficientei administratiei publice si a sistemului politic ramane.
Ea nu poate fi rezolvata decat prin reforme evidente ale intrebului sistem administrativ si politic romanesc.
Acest lucru nu poate fi facut de actuala clasa politica, fiind nevoie de oameni noi, educati intr-un alt model cultural.
Alegerea acelorasi politicieni, indiferent de noua culoare politica, nu va face altceva decat sa restarteze un déjà vu asistat.