RESPECT. A facut 14 ani de INCHISOARE pentru CRIMA de UNELTIRE contra ORDINII SOCIALE...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 25.01.2018 12:33 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

Nascuta la 9 decembrie 1923 in comuna Cotul Ostriţei, jud Cernauţi, a absolvit Liceul Ortodox „Elena Doamna” din  Cernauţi şi Facultatea de Litere din Cluj.
Aspazia Oţel Petrescu (9.12.1923-23.01.2018) a fost profesoara de limba romana şi de limba franceza.

Arestata la 9 iulie 1948, pe cand era studenta.
A fost judecata in 1949 intr-un proces de grup.
Prin sentinţa nr. 715/1949 a Tribunalului Militar Cluj a fost condamnata la 10 ani temniţa grea pentru ”crima de  uneltire contra ordinii sociale”.
A trecut prin penitenciarele pentru femei Mislea, Miercurea Ciuc şi Dumbraveni.
La expirarea pedepsei, mai a primit şi o condamnare administrativa de patru ani, fiind incarcerata in  penitenciarele Mislea, Jilava, Botoşani şi Arad.
A fost eliberata la 15 iulie 1962.

Dupa 1989 a publicat mai multe carţi cu marturii cutremuratoare despre anii de detenţie.

Aspazia Oţel-Petrescu despre unul dintre momentele de cumpana prin care a trecut in lunga perioada de detenţie:
Am fost ţinute intr-un izolator. (…) Am fost ţinute pana la limita ingheţului. Atunci am vazut şi eu cum se  poate muri prin ingheţare. Se spune ca e o moarte frumoasa. Nu-i adevarat! Este frumoasa in ultima faza, dar  pana acolo este cumplit. Eşti tot timpul intr-un tremur nemaipomenit. Simţi cum ingheţi bucaţica cu bucaţica,  cum devii lemn… In ancheta, in momentul cand nu ne-am mai putut ridica de jos, cand am parasit celula,  patraţelul de rogojina care ni se dadea drept orice aşternut, sau pat, sau ceva… Dormeam direct pe ciment, pe un  patraţel de rogojina care abia-mi putea ocroti cat de cat capul. Era atat de frig incat noaptea surprindeam  şoricei care veneau sa se incalzeasca la respiraţia mea. Deci, in momentul cand m-au ridicat, rogojina era  umeda. Transpiram deja. Şi, intr-adevar, in momentul cand m-a ridicat, aveam deja acele vise frumoase despre  care se povesteşte: vise colorate, cu flori superbe, cu locuri frumoase… (Fragment din interviul 1198 cu Aspazia  Oţel-Petrescu din AIOCISAC, realizat de Anamaria Mastacaneanu, la data de 24 august 2000, in Roman)
sursa: memorialsighet.ro