CETATEA TIMISOARA a fost vanduta caramida cu caramida. 1000 de bucati cu 20-24 de coroane. 26 de milioane de caramizi...

Scris de Gabriela Stegarescu | Publicat in 25.04.2018 08:23 | Publicat in DOCUMENTAR | Tipareste pagina

25 aprilie 1723. Se pune piatra de temelie a noii cetati Timisoara. Ridicata in stil Vauban, aceasta va fi  terminata in 1765 si va fi una dintre cele mai mari si importante strategic ale Imperiului Habsburgic.

Dupa cucerirea cetaţii de la turci, aceasta era practic distrusa.
Austriecii au trecut la fortificarea ei, insa nu a existat de la inceput o concepţie unitara, cauza fiind ca  cetatea trebuia menţinuta funcţionala.
In perioada 1717–1727 au aparut mai multe propuneri, care au ramas nefinalizate.

Piatra de temelie a viitoarei cetaţi a fost pusa la 25 aprilie 1723, ocazie cu care a fost ingropata şi o placa  de zinc cu inscripţia

„Imperante Carolo VI, Duce Eugenio Sabaudiae Principe per cladem Petro-Varadini MDCCXVI a  Turcis recuperata Provincia, sub preadisio Claudii Comitis a Mercy anno a patru Virginis MDCCXXIII die XXV.  mensis Aprilis Temesvarini moenia fundabantur”

(romana Dupa ce sub guvernarea lui Carol al VI-lea, conducatorul  de oşti Eugen prinţ de Savoia, prin batalia de la Petrovaradin in anul 1716 a recucerit provincia de la turci,  au fost constituite zidurile Timişoarei sub preşedintele conte Claudiu de Mercy in anul 1723, dupa naşterea  fecioarei, in aprilie 25),

insa planurile indica faptul ca lucrarile efective au inceput mai tarziu.
Prima lucrare de fortificaţii care va aparţine cetaţii finale a fost Cazarma de Infanterie Cazematata, construita  intre 1727–1729.

In 1732, o buna parte din cetate era proiectata şi s-a inceput saparea şanţului din faţa viitoarelor bastioane. 

Intr-un an, el a fost executat, inclusiv zidaria escarpei curtinei principale.
Intarzierea la inceperea lucrarilor s-a datorat necesitaţii de a executa in prelabil lucrari hidrotehnice de  regularizare in amonte pentru asigurarea apei necesare şanţurilor fortificaţiilor, lucrari executate intre  1728–1732.

In 1740, erau realizate primele doua centuri de fortificaţii ale cetaţii.
Prima centura era formata din 8 bastioane (din cele 9 in final) de tip Pagan (precursor al fortificaţiilor de  tip Vauban) şi zidurile de curtina dintre ele.
A doua centura era formata din opt raveline plasate intre bastioane şi de primul rand al contragarzilor  bastioanelor.
In acest moment se ştia exact cum va arata in final cetatea şi cat va fi zona non aedificandi, astfel ca in 1744  s-a aprobat amplasarea suburbiilor germana (actualul cartier Iosefin) şi rasciana (actualul cartier Mehala).

In 1765, s-a facut ultima lucrare de fortificaţii: saparea unei noi albii a raului, care va deveni actualul  canal Bega.
Iniţial, pentru a nu oferi adapost trupelor atacatoare, malul dinspre cetate trebuia sa continue panta  glacisului, insa in decursul timpului apa şi-a sapat o albie proprie, malul sau oferind protecţie pentru  asediatori.

La 5 noiembrie 1872, pe baza hotararii magistratului oraşului, au inceput demersurile pentru defortificare, in urma carora s-a permis strapungerea zidurilor alaturi de porţi pentru a uşura accesul in cetate.
In 1891, primarul Carol Telbisz a reluat cererea de defortificare, cerere aprobata prin decizia lui Franz Joseph, din 23 aprilie 1892, prin care era ridicat caracterul de fortificaţie al Timişoarei.
Deşi tratativele cu autoritaţile privind rascumpararea terenurilor şi construcţiilor din proprietatea autoritaţilor militare au durat pana in 1905, acordul de principiu exista, astfel ca demolarea zidurilor a inceput inca din 1898.
Execuţia lucrarilor de defortificare, care presupuneau demolarea zidurilor, umplerea şanţurilor cu pamantul de deasupra bastioanelor, lucrari de terasamente, de curaţire şi stivuire a materialelor rezultate revenea oraşului.
In urma acestora, oraşul a obţinut o suprafaţa de 138.460 mp, circa 26 milioane de caramizi, din care 19 milioane au fost vandute cu 20–24 coroane (6–7 g aur) 1000 de bucaţi, iar restul a fost folosit pentru fundaţiile diverselor cladiri administrative.
Vanzarea caramizilor a acoperit costurile demolarii.
Au fost vandute de primarie loturi de teren, inclusiv de pe glacis şi esplanada, in valoare de 1.906.512 coroane (circa 570 kg aur) care au acoperit costurile pentru edificarea cladirilor militare convenite drept compensaţii, pentru sistematizarea terenurilor obţinute, construcţia mai multor cladiri de utilitate publica şi impulsionarea dezvoltarii economice şi urbanistice a oraşului. (sursa: Wikipedia)